DAVIDE. NOT BECAUSE...
Anne Stewart
his smile began a tingle in my boots Nor because my matron cool refused to keep;
How you’d laugh! So at one, you and I.
|
Translations by
Gabriela Alamă Alina Blănaru Eveline Branişte Silvia Bratu Elena Cigăreanu Carmen Loredana Fântână Ruxandra Georgescu Elena Gheorghe Raluca Gorun Alina Iagăru Ioana Ioniţă Svetlana Iuschevici Nicoleta Mitrofan Elena-Raluca Nebunoiu Ioana Amalia Niţă Gabriela Maria Onuţu Lavinia Paliță Corina Pascale |
Gabriela Alama
Anne Stewart
David. Nu pentru că...
zâmbetul lui a stârnit în tălpile mele un fior,
care a sărit către creier, apoi a ricoşat,
lovindu-se nestăpânit, ca într-un joc,
de fiecare nerv şi de fiecare fir de păr, între timp.
Nici pentru că nu mi-am păstrat calmul de femeie matură;
am roşit la imaginile din mintea mea: un farseur, ştiam
kiltul în jurul ochelarilor, un balon cu heliu.
Un briceag Swiss Army deschizându-se încet.
Cum ai mai râde! Deci la unu, noi doi.
Dar acel şir al gândurilor a obosit.
Ce e rău în a admira de pe margine?
Desfac picioarele stârnite şi îţi zâmbesc/răspund la zâmbet.
Alina Blănaru
Anne Stewart
Davide. Nu pentru că...
zâmbetul sau îmi provoca o furnicătură în tălpi
care sări până în creier, apoi ricoşă,
răsunând frenetic precum un joc mecanic,
în fiecare nerv şi până la cel mai neînsemnat fir de păr.
Nici pentru că al meu calm de femeie refuza să fie păstrat;
m-a făcut să roşesc din cauza viziunilor: un poznaş, ştiam,
plisat în jurul ochelarilor, un balon cu heliu.
Un briceag marca Swiss Army se deschide încet.
Cum ai mai râde! Atât de uniţi, tu şi cu mine.
Însă acel şir de gânduri a obosit.
Ce rău este în admiraţia din afară?
Îmi desfac picioarele aţâţate şi îi întorc zâmbetul.
Eveline Braniște
Anne Stewart
Davide. Nu pentru că...
zâmbetul lui a stârnit o furnicătură în ghetele mele
care a sărit spre creier, apoi a ricoşat,
sunând sălbatic ca un joc de pinball
între fiecare nerv şi fir de păr de pe gât.
Nu pentru că răceala mea gravă a refuzat să o ţină;
mi-a trimis imagini roz: un poznaş, ştiam,
strâns în jurul ochelarilor, un balon cu heliu.
Un briceag din armata elveţiană deschizându-se uşor.
Cum ai mai râde! Deci la unu, împreună.
Dar acel tren al gândurilor a obosit.
Ce rău e în admiraţia de dincolo de sine?
Îmi deschid picioarele ascuţite şi îi zâmbesc.
Silvia Bratu
Anne Stewart
Davide. Şi nu pentru că…
zâmbetul lui m-a furnicat din tălpi
şi până-n creştet, reverberând apoi,
cu un zgomot asurzitor,
în fiece nerv şi fir de păr.
Şi nici pentru ca sora să fie calmă a refuzat;
prin imagini m-am vindecat: un poznaş, ştiam,
rotind în jurul ochelarilor un balon cu heliu.
Un briceag elveţian ce se deschide uşor.
Ce-ai mai râde tu! Întrutotul de acord, tu şi eu.
Dar şirul gândurilor noastre s-a sfârşit.
Ce-i rău în a admira din umbră?
Mă deschid, dornică şi zâmbesc la rândul meu.
Elena Cigăreanu
Anne Stewart
David. Nu pentru că...
zâmbetul lui a stârnit în tălpile mele un fior,
care a sărit către creier, apoi a ricoşat,
lovindu-se nestăpânit, ca într-un joc,
de fiecare merv şi de fiecare fir de păr, între timp.
Nici pentru că nu mi-am păstrat calmul de femeie matură;
am roşit la imaginile din mintea mea: un farseur, ştiam
kiltul în jurul ochelarilor, un balon cu heliu.
Un briceag Swiss Army deschizându-se încet.
Cum ai mai râde! Deci la unu, noi doi.
Dar acel şir al gândurilor a obosit.
Ce e rău în a admira de pe margine?
Desfac picioarele stârnite şi îţi zâmbesc/răspund la zâmbet.
Carmen Loredana Fântână
Anne Stewart
Davide. Nu pentru că...
al său zâmbet a declanşat o furnicătură în bocanci
ce a făcut un salt spre creier, apoi a ricoşat,
bang-dong că o maşină de pinball,
cu fiecare nerv şi păr de pe gât.
Nici pentru că al meu calm grav nu-mi puteam păstra;
mă îmbăta de fericire cu imagini: un zurbagiu, ştiam,
plisat în jurul ochelarilor, un balon cu heliu.
Un briceag de armată elveţian ce se deschide încet.
Ce-ai mai râde! Deci împreună, tu şi eu.
Dar acel tren al gândurilor e vlăguit.
Ce e rău în a-l admira de lângă cale?
Mi-am deschis picioarele ascuţite şi i-am zâmbit.
Ruxandra Georgescu
Anne Stewart
Lui David, dar nu pentru că...
Zâmbetul sau mi-a declanşat o furnicătură în cizme
Ce a săltat spre creier şi apoi a ricoşat
Ca-n jocul de pinball, puternic răsunând,
Fiecare nerv şi fir de pe ceafă lovind.
Şi nu era pentru că menajera m-a refuzat calmă;
Am roşit la acele imagini; era un poznaş, doar ştiam,
Cu ochelarii săi cadrilaţi şi balonul cu heliu.
Iar cuţitaşul marca Swiss Army tăia încet.
Ce ai mai râde! Împreună, tu şi eu.
Dar acel fir al gândurilor s-a epuizat.
Ar dăuna oare de pe margine să preţuiesc
Şi desfăcându-mi picioarele incitate să-ţi zâmbesc?
Elena Gheorghe
Anne Stewart
Davide. Nu pentru că…
zâmbetul său mi-a creat furnicături în cizme
care mi-au străbătut creierul, apoi au ricoşat,
ca un automat cu bile sălbatic zăngănind
din fiecare nerv şi fir de păr de pe gât.
Nici pentru că aerul meu de femeie respectabilă a cedat;
am roşit închipuindu-mi: un poznaş, am descoperit,
cu un balon umplut cu heliu prins de ochelarii lui.
Un briceag elveţian se deschide uşor.
Ce-ai mai râde! La unison, tu şi cu mine.
Dar şirul gândurilor a obosit.
cumva să admiri de pe tuşă este rău?
Îmi deschid picioarele excitate şi zâmbesc la rândul meu.
Mihaela Ghiță
Anne Stewart
Davide. Nu din cauza …
Zâmbetul lui m-a făcut să simt ceva ca o înţepătură în încălţări
care a urcat până în creier, apoi a sărit,
izbindu-se nebuneşte ca o maşină de pinball,
de fiecare nerv şi fir de păr de pe ceafa pe parcurs.
Şi nici din cauză că m-a părăsit calmul meu de femeie măritată;
Şi imaginile care mi se perindau dinaintea ochilor m-au făcut să roşesc: ştiam că e un neserios,
Adunat în jurul ochelarilor lui, un balon cu heliu,
Un briceag de buzunar deschizându-se încet.
Cum ai mai râde! Am râde în cor, amândoi.
Dar şirul acela de gânduri nu duce nicăieri.
Ce e rău în a admira pe cineva de pe margine?
Îmi desfac picioarele încălzite de dorinţă şi îi întorc zâmbetul.
Raluca Gorun
Anne Stewart
Davide. Nu deoarece…
zâmbetul lui mi-a provocat o furnicătură în cizme
s-a îndreptat către creier, apoi a ricoşat,
lovindu-se nebuneşte precum un automat cu bile,
între fiecare nerv şi fir de păr de pe gât.
Nu pentru recăsătoria mea păstrată şi refuzată cu calm;
trimite-mi o viaţă-n roz, o glumă proastă, ştiam,
croită în jurul scenelor, un balon cu heliu.
Un briceag din Armata Elveţiană deschizându-se uşor.
Ce-ai mai râde! Dintr-o dată, tu şi eu.
Dar acel tren al gândirii a obosit.
Ce e rău în a admira din spatele şinei?
Îmi deschid picioarele stimulate şi zâmbesc înapoi.
Alina Iagăru
Anne Stewart
Davide. Nu deoarece…
Zâmbetul lui mi-a produs un ţiuit în ghete
Care a sărit la creier, apoi a ricoşat
Răsunând sălbatic ca un joc metalic
Din fiecare nerv şi fir de păr din interior.
Nici pentru că matroana mea a refuzat să păstreze;
mi-a trimis roz cu imagini: un poznaş, ştiam eu
kilt în jurul ochelarilor, un balon cu heliu.
Un briceag din Armata Elveţiană deschizându-se uşor.
Ce-ai mai râde! În acord, eu şi cu tine
Dar trenul minţii este obosit.
ce-i rău în a admira de dinafara urmei?
Îmi desfac picioarele excitate şi zâmbesc şi eu.
Ioana Ioniță
Anne Stewart
Davide. Nu pentru că...
Talpa-mi fu gâdilată de zâmbetul lui.
Senzaţia o zbughi apoi spre creier, de unde ţâşni
asurzitor precum o minge la Pinball,
sărind de nervi pe firele de păr ale cefei.
Şi nici pentru că matroana nu vru să stea calmă;
m-am înroşit toată: un chiţibuşar, ştiu,
Kilt pe ochelari, balon cu heliu.
Un briceag Swiss Army desfăcându-se încet.
Ce-ai mai râde! Aşadar la unu începem, eu şi tu.
Dar gândurile-mi sunt extenuate.
Strică să admiri de pe tuşă?
Îmi desfac picioarele uzate şi zâmbesc.
Svetlana Iuschevici
Anne Stewart
Davide. Şi nu pentru că…
zâmbetul lui a declanşat o furnicătură din tălpi
sărindu-mi în creier, apoi a ricoşat,
zângănind cu sălbăticia bilei dintr-un joc mecanic,
înspre fiecare nerv, fiecare fir de păr.
Şi nici pentru c-al meu calm de matroană nu a vrut să rămână :
m-a îmbătat cu imagini în roz: un farsor, ştiam,
c-un kilt pe ochelari, un balon cu heliu.
Un briceag suedez deschizându-se încet.
Ce-ai mai râde! Aşa, amândoi deodată.
Dar gândurile înşirate au obosit.
E vreun rău să admiri din afară?
Îmi desfac picioarele din dorinţă şi-ţi zâmbesc.
Laura Litescu
Anne Stewart
Davide. Nu pentru că…
zâmbetul său stârni o furnicătură în cizmele mele
care urcă spre creier, apoi sări,
lovindu-se puternic precum o minge de pinball,
de fiecare nerv până la ceafă.
Nici din cauză că mă parăsi aerul de doamnă;
m-a făcut fericită cu imagini: îl ştiam un şarlatan,
cu un kilt legat în jurul ochelarilor, un balon cu heliu.
Un briceag elveţian se deschide încet.
Ce ai mai râde! Împreună, tu şi cu mine.
Dar trenul gândurilor este istovit acum.
Ce pericol există în admiraţie în afară de şină?
Mi-am expus voluptuoasele picioare şi i-am zâmbit.
Nicoleta Mitrofan
Anne Stewart
Davide. Nu pentru că...
Zâmbetul lui aduse cu sine un spasm în cizmele mele
Care sări până la creier, şi de acolo ricoşă
Răsunând sălbatic ca un joc mecanic
Din fiecare nerv sau fir de păr de primprejur
Nici pentru că matroana mea a refuzat indiferentă să păstreze
Mi-a trimis roz cu imagini: un poznaş, ştiam eu,
Acoperit în jurul ochelarilor, un balon de heliu
Un briceag din Armata Elveţiană care se desfăcea încet
Cât ai râde! Tu şi cu mine, ca o singură fiinţă
Dar acel tren al gândurilor e epuizat
Ce-i rău în a admira din exterior urma
Îmi desfac picioarele excitate şi râd şi eu
Elena-Raluca Nebunoiu
Anne Stewart
Davide. Nu pentru că...
zâmbetul lui mi-a trimis furnicături în cizme
care mi s-au urcat la creier, apoi au sărit,
ding! sălbatice ca bila unui joc mecanic,
de pe fiecare nerv şi fir de păr de pe ceafă.
Nici pentru că m-a părăsit calmul meu venerabil;
imaginile m-au făcut să devin roz: un poznaş, ştiam,
înfăşurat în jurul ochelarilor lui, un balon cu heliu.
Un briceag de armată deschizându-se lent.
Ce-ai mai râde! Atât de asemănători, tu şi eu.
Dar şirul acestor gânduri s-a stins.
Ce-i rău dacă admiri de la o oarecare distanţă
Îmi desfac picioarele aţâţate şi îi zâmbesc la rândul meu.
Ioana Amalia Niță
Anne Stewart
Davide. Nu pentru că…
zâmbetul lui mi-a provocat furnicături în tălpi
care-au ajuns la creier, apoi au sărit,
lovindu-se sălbatic precum bilele dintr-un automat
de fiecare nerv şi fir de păr de pe cap
Nici pentru că matroana mea a refuzat să rămână calmă
făcându-mă să roşesc din cauza imaginilor: ştrengăriţa, ştiam,
cu fustanela în jurul ochelarilor lui, un balon cu heliu.
Un briceag elveţian deschizându-se.
Ce-aţi mai fi râs! Precum unul, tu şi eu.
Însă trenul gândurilor a obosit acum.
Ce rău poate face să admiri de lângă linie?
Îmi depărtez picioarele tentante şi zâmbesc înapoi.
Gabriela Maria Onuțu
Anne Stewart
Davide, nu din cauză că …
Zâmbetul lui mi-a provocat o furnicătură
Ce a săltat din tălpi până spre creier, apoi a ţopăit,
Ca un automat la jocuri de noroc sălbatic dăngănind,
Din fiecare nerv şi fir de păr dintre ele.
Nu pentru că matroana mea a refuzat calm s-o păstreze:
Mi-a trimis garoafa cu imagini - o poznaşă, ştiu,
Fustanelă în jurul ochelarilor lui, un balon cu heliu.
Un briceag al Armatei elveţiene încet deschizându-se.
Cum ai râde! Aşa ca unul, noi doi.
Dar acest şir de gânduri a obosit de tot.
Ce-i rău în admiraţia din afara potecii?
Desfac picioarele-mi stârnite şi zâmbesc înapoi.
Lavinia Paliță
Anne Stewart
Davide, nu pentru că…
Zâmbetul lui îmi trezi furnicături în picioare
ce se duseră direct la creier, apoi ricoşară,
zdrăngănind puternic ca un lansator de bile,
anulând în calea lor fiecare nerv, sau fiecare păr de pe gât.
Nici măcar fiindcă matroana mea refuză glacial să păstreze;
mi-a trimis o splendoare: un poznaş, ştiam asta,
înfăşurat în jurul ochelarilor lui, un balon cu heliu.
Un briceag din Armata Elveţiană, ce se deschidea încet.
Ce-ai mai râde! Şi eu şi tu.
Dar trenul gândului este extenuat.
Ce rău în admiraţia din urmă?
mi-am deschis picioarele ascuţite, şi am zâmbit înapoi.
Corina Pascale
Anne Stewart
Davide. Nu din cauza...
zâmbetului lui ce a stârnit o mâncărime în bocancii mei
care a ajuns până în creier, apoi a sărit
sălbatec precum o minge de pinball
în fiecare nerv şi fir de păr de pe spinare.
Nici din cauză că menajera mea a refuzat să rămână;
mi-a trimis garoafe cu bileţele: o glumă proastă, am ştiut,
fustanela în jurul ochelarilor, un balon cu heliu.
Un briceag care se desfăcea încet.
Cum ai fi râs! Aşadar la unu, tu şi eu.
Dar acea înlănţuire de idei este epuizată.
Ce este rău în a admira aproape de sine?
Mi-am desfăcut picioarele stârnite şi i-am zâmbit înapoi.