TED HUGHES
Crow Communes
“Well,” said Crow, “What first?”
God, exhausted with Creation, snored.
“Which way?” said Crow, “Which way first?”
God’s shoulder was the mountain on which Crow sat.
“Come,” said Crow, “Let’s discuss the situation.”
God lay, agape, a great carcass.
Crow tore off a mouthful and swallowed.
“Will this cipher divulge itself to digestion
Under hearing beyond understanding?”
(That was the first jest.)
Yet, it’s true, he suddenly felt much stronger.
Crow, the hierophant, humped, impenetrable.
Half-illumined. Speechless.
(Appalled.)
Adriana Boagiu
Comunitatea ciorilor
“Bine”, a zis Corbul,”Ce facem mai întâi?”
Dumnezeu, epuizat de la Creație, a sforăit.
“Încotro?” a spus Corbul. ”Încotro mergem prima oară?”
Umărul lui Dumnezeu era muntele pe care stătea Corbul.
“Vino!” a spus Corbul, “Hai să discutăm!”
Dumnezeu a întins pe jos un mare schelet cu gura deschisă.
Corbul a sfâșiat o bucată și a înghițit-o.
Oare taina i se va dezvălui după ce va digera?
O va auzi înainte să o înțeleagă?
(Aceea a fost prima glumă)
Da, este adevărat, dintr-o dată s-a simțit mult mai puternic.
Corbul - hieroglifa - cocoțat, impenetrabil.
Iluminat pe jumătate. Fără cuvinte.
(Îngrozit.)
Elena Carmen Bobocesu
Cioară se cuminecă
„Ei bine”, zise Cioară, „Ce-i mai întâi?”
Dumnezeu, epuizat de Creație, sforăia.
„Care?” zise Cioara, „Care e întâi?”
Umărul Domnului era muntele pe care Cioară se așeză.
„Vino,” zise Cioară, „Haide să discutăm chestiunea.”
Dumnezeu zăcea întins, cu gura căscată, o uriașă carcasă .
Cioară mușcă umplându-și gura și înghiți.
Oare acest cifru se va dezvalui digestiei
La simplu auz dincolo de înțelegere?
(Aceasta a fost prima împunsătură.)
Totuși, e drept, deodată s-a simțit mult mai puternic.
Cioară, hierofantul, cocoșat, impenetrabil.
Pe jumătate iluminat. Amuțit.
(Îngrozit.)
Roxana Gabriela Bodîrcă
Cioara la împărtășănie
“Deci”, zise Cioara,”Cu ce începem?”
Dumnezeu, obosit de Creație, a sforăit.
“Încotro?”zise Cioara,”Încotro mai întâi?”
Umărul lui Dumnezeu era muntele pe care stătea Cioara.
“Vino”, zise Cioara, “Hai să vorbim despre asta”
Dumnezeu se întindea larg, o carcasă uriașă.
Cioara a smuls o bucată și a înghițit-o.
“Oare acest mister se va dezvălui prin descompunere
Va pătrunde înțelesul vorbelor auzite?”
(Ăsta a fost primul gând)
Și totuși, s-a simțit deodată cu adevărat mai puternică.
Cioara, hierofant, gârbovită, indescifrabilă.
Pe jumătate iluminată. Fără grai.
(Îngrozită.)
Eveline Braniste
Spovedania corbului
« Ei bine, » spuse corbul, « Ce facem mai întâi? »
Dumnezeu, epuizat din cauza Creației, sforăia.
« Pe unde? » spuse corbul, « Încotro mai întâi? »
Umărul lui Dumnezeu era muntele pe care ședea corbul.
« Vino, » spuse corbul, « Să analizăm situația. »
Dumnezeu stătea întins, căscând, ca un leș uriaș.
Corbul sfâșie o bucată mare și o înghiți.
« Acest cod se va descifra prin digestie
Auzind dincolo de înțelegere?”
(Aceasta fu prima vorbă de duh.)
Da, într-adevăr, deodată se simți mult mai puternic.
Corbul, hierofantul, cocoșat, impenetrabil.
Pe jumătate iluminat. Fără grai.
(Consternat.)
Silvia Bratu
Corbul la împărtășanie
„Deci?”, zise Corbul „Cu ce să-ncep?”
Dumnezeu, istovit în urma Creației, sforăia.
„În ce parte s-o apuc?”, zise Corbul, „...mai întâi, adică?”
Umărul Domnului era muntele pe care stătea Corbul.
„Haide!”, zise Corbul, „Hai să stăm de vorbă!”
Dumnezeu, un hoit uriaș, căscă.
Corbul smulse o bucată și-o-nghiți.
„Se va lăsa această necunoscută pătrunsă
Cu urechea, mai degrabă decât cu mintea?”
(Aceasta fu prima vorbă de duh.)
Da, e-adevărat – se simți deodată mult mai puternic.
Corbul, hierofantul, împovărat, de nepătruns.
Aproape lămurit. Fără grai.
(Îngrozit.)
Raluca Buhar
Pălăvrăgeli de cioară
-Ei bine, spuse Cioara, ce vine întai și-întâi?
Dumnezeu, istovit de atâta Creație, sforăia.
- Încotro? spuse Cioara. Încotro mai întâi?
Umărul lui Dumnezeu era muntele unde ședea Cioara.
- Vino, spuse Cioara. Să discutăm chestiunea.
Dumnezeu stătea, căscând… doar rămășițe.
Cioara smulse o gură plină și înghiți.
- S-o digera nimicnicia asta
Auzind-o dincolo de a înțelege?
(Prima vorbă de duh)
Da, într-adevăr, se simți mai puternic dintr-o dată.
Cioara, pontiful, de neatins.
Pe jumătate luminat. Fără vorbe.
(Îngrozit)
Dorina Burcea
Împărtășania Ciorii
- Ei bine, spuse Cioara, ce facem mai întâi?
Dumnezeu, extenuat după Creație, sforăi.
- Încotro? spuse Cioara. Încotro mergem mai întâi?
Umărul lui Dumnezeu era muntele pe care Cioara stătea.
- Haide, spuse Cioara, hai să discutăm situația.
Dumnezeu zăcea întins, cu gura căscată, un hoit măreț.
Cioara sfâșie o bucată și înghiți.
- Oare prin mistuire se va lăsa acest mister descifrat
Prin ascultarea ce este mai presus de înțelegere?
(Aceasta a fost prima vorbă de duh)
Și totuși, este adevărat, se simți deodată mult mai puternică.
Cioara, hierofantul, cocoșată, impenetrabilă.
Pe jumătate lămurită. Fără de grai.
Gina Alexandra Burcescu
Cioara se împărtășește
“Ei bine”, zise Cioara,”Și acum ce?”
Dumnezeu, obosit de Creație,sforăi.
“Încotro?” zise Cioara, “În ce parte mai întâi?”
Umărul Domnului era muntele pe care Cioara stătea.
“Haide,” zise Cioara “Să analizăm situația.”
Dumnezeu sta întins,cu gura căscată, un mare hoit.
Cioara luă o mușcătură și înghiți.
“Oare acest cod se va descifra la digestie
Să înțeleg ce este greu de înțeles?”
(Acesta a fost prima vorbă de duh)
Totuși, este adevărat, s-a simțit mai puternică.
Cioara, hierofantul, cocoșată, impenetrabilă.
Mai înțeleaptă. Fară grai.
(Îngrozită.)
Simona Burduja
Corbul vorbește
„Ei bine,” zise Corbul, „cu ce să încep?”
Dumnezeu, istovit de creație, sforăia.
„Încotro s-o apuc?”, spuse Corbul, „ Pe unde, mai întâi?”
Umărul Lui era muntele pe care stătea Corbul.
„Vino”, spuse Corbul, „Hai să chibzuim asupra lucrurilor”.
Dumnezeu întinse, căscând lung, un stârv enorm.
Corbul smulse o îmbucătură și o înfulecă.
Se va arăta oare acest mister prin digerare?
Va fi el auzit dincolo de rațiune?
(Ăsta a fost primul gând).
Da, se simți cu adevărat mult mai puternic.
Corbul, hierofantul, adus de spate, misterios.
Pe jumătate dumerit, împietrit.
(Îngrozit).
Andreea (Avanu) Burtea
Corbul se împărtășește
“Ei bine”,zise Corbu, “Cu ce sã-ncep?”
Dumnezeu, epuizat de Creație, sforãia.
“Ȋncotro?” zise Corbu,”Ȋncotro mai intâi?”
Umãrul Lui era muntele pe care Corbu stãtea.
“Haide”, zise Corbul,”S-analizãm problema.”
Dumnezeu, imensul stârv, cãscã larg.
Corbul ȋnșfãcã o-mbucãturã și-o-nghiți.
“S-o divulga secretu-I prin mistuire,
S-o face auzit dincolo de rațiune?”
(Ăsta-i fu primul gând.)
Și,da,dintr-o datã se simți mai puternic.
Corbul, hierofantul, ȋmpovãrat, nepãtruns.
Pe jumãtate lãmurit.Ȋnmãrmurit.
(Oripilat.)
Iris Butnariu
Cioara comunică
“Ei bine”, spuse Cioara, “Ce facem prima dată?”
Dumnezeu, epuizat după creare, sforăia.
“Încotro?” spuse Cioara, “Încotro prima oară?”
Umărul lui Dumnezeu era muntele pe care stătea Cioara.
“Haide”, spuse Cioara, “Să discutăm situația”.
Dumnezeu stătea întins, cu gura căscată, un mare hoit.
Cioara a apucat o gură plină și a înghițit.
“Acest cifru se va divulga la digestie
Când va auzi mai mult decât poate înțelege?”
(Aceasta a fost prima glumă)
Totuși, este adevărat, dintr-odată se simțea mai puternic.
Cioara, cocoșat, de neînvins.
Pe jumătate elucidat. Fără grai.
(Îngrozit)
Miana Andra Caraman
Comunele ciorilor
,,Deci,’’spuse Cioară, ,,Mai întâi?’’
Dumnezeu, epuizat din cauza Creației, sforăi.
,,În ce direcție?’’ spuse Cioară, ,,În ce direcție mai întâi?’’
Muntele pe care stătea Cioară se sprijinea de umărul Domnului.
,,Vino,’’ spuse Cioară, ,,Să discutăm despre situație.’’
Dumnezeu puse jos o mare carcasă deschisă.
Cioară smulse o îmbucătură și înghiți.
,,Oare acest cifru i se va divulga digestiei
Sub auzul aflat dincolo de înțelegere?’’
(Aceasta a fost prima glumă.)
Deși, e adevărat, se simți deodată mult mai puternic.
Cioară, hierofantul, cocoșat, impenetrabil.
Pe jumătate iluminat. Amuțit.
(Oripilat.)
drd. Daniela-Mihaela Călinescu
Corbu se împărtășește
“Ei bine,”zise Corbu, “cu ce să-ncep?”
Dumnezeu, epuizat de Creație, sforăia.
“Încotro s-apuc?” zise Corbu, “Pe unde, mai întâi?”
Al Lui umăr era muntele pe care stătea Corbu.
“Ei, hai”, zise Corbu, hai să vedem cum stăm.”
Dumnezeu, ditamai stârvul vlăguit, căscă prelung.
Corbu înșfăcă o-mbucătură și-o-nfulecă.
“Se va arăta oare secretu-I prin mistuire,
s-a face el auzit cum nici n-aș fi gândit?
(Acesta-i fu primul gând ascuns.)
Da, chiar așa, brusc căpătă puteri sporite.
Corbu, hierofantul, împovărat, abscons.
Pe jumătate lămurit. Înmărmurit.
(Oripilat.)
Alexandra-Aurelia (Gogonea) Cărămidă
Corbul se cuminecă
“Ei bine” spuse Corbul “Care-i prima?”
Dumnezeu, epuizat de cât crease, sforăia
“În ce directie?” spuse Corbul, “încotro prima dată?”
Muntele pe care stătea Corbul era umărul lui Dumnezeu.
“Vino” spuse Corbul, “Hai să dezbatem situația”
Dumnezeu stătea intins, căscând, un stârv imens.
Corbul smulse-un cioc plin și înghiți
“Se va dezvălui oare secretul prin digerare
Auzit se va face, mai presus de gândire?”
(Și asta fu prima vorba de duh )
Totuși, așa-i, deodată mai puternic se simți.
Corbul, hierofantul, cocoșat, impenetrabil.
Pe jumatate luminat. Uluit.
(Îngrozit)
Alina-Gabriela Chelu
Comunitatea lui Crow
Ei, bine, spuse Crow, ce facem întâi?
Dumnezeu, epuizat din cauza creatiei lui, sforăia.
Încotro? spuse Crow. Ce urmează?
Umărul lui Dumnezeu era muntele pe care Crow stătea.
Vino, spuse Crow, să discutăm.
Dumnezeu îi intinse o carcasă mare, câscând.
Crow deschise gura mare și înghiți.
Oare acest cifru se va duce la digestie
Sub auzul dincolo de înțelegere?
(Aceasta era prima glumă.)
Totuși, într-adevăr, brusc se simți mai puternic.
Crow, cocoșat, de nepătruns, deveni
Pe jumătate luminat și tăcut.
(Îngrozit.)
Alina Roxana Chirilă
Cioara se Împărtășește
„Ei bine,” zise Cioara, „Ce fac mai întâi?”
Dumnezeu, istovit din cauza Facerii, sforăi.
„Încotro?” zise Cioara, „Încotro s-o iau acum?”
Umărul lui Dumnezeu era muntele pe care se așeză Cioara.
„Hai,” zise Cioara, „Să discutăm.”
Dumnezeu stătu cu gura deschisă, un schelet imens.
Cioara sfâșie o bucată și înghiți.
„Se va dezvălui acest cifru prin digestie
Dincolo de auz și înțelegere?”
(Asta fu prima glumă.)
Da, așa e, se simți deodată mult mai puternic.
Cioara, hierofantul, înfuriat, impenetrabil.
Pe jumătate lămurit. Amuțit.
(Înspăimântat.)
Elena Cigareanu
Corbul și împărtășania
Ei bine, spuse Corbul, cine-i primul?
Domnul extenuat după Creație, sforăia.
Care-i drumul? spuse Corbul. Cum o iau prima dată?
Muntele pe care stătea Corbul era umărul Domnului.
Vino, spuse Corbul. Hai să analizăm un pic.
Domnul, fără de putere, căscă din rărunchi.
Corbul luă o gură și înghiți.
Oare se va afla secretul prin asimilare
și se va face oare înțeles de la sine?
(Acesta fu prima glumă)
Da, este adevărat, și se simți mult mai puternic dintr-odată.
Iar corbul, hierofant, ascuns și nemișcat
Rămase pe jumătate iluminat și înmărmurit.
Alexandru Tiberiu Cîrțu
Împărtășania corbului
„Așadar”, zise Corbul, „Cu ce începem ?”
Dumnezeu, pe care Creația Îl epuizase, răspunse printr-un sforăit.
„Încotro”, întrebă Corbul, „Încotro mai întâi ?”
Umărul Domnului era muntele pe care stătea Corbul.
„Vino”, zise Corbul, „Să punem lucrurile la punct”.
Dumnezeu stătea întins, cu gura larg deschisă;
Un stârv de toată frumusețea !
Corbul smulse o halcă și o înghiți.
„Oare această creatură ridicolă se va scufunda în digestie,
La auzul a ceea ce nu poate înțelege ?”
(Aceasta a fost prima glumă).
Da, e adevărat, dintr-o dată, se simțea mult mai puternic.
Corbul, umilul hierofant, stătea chircit, întunecos;
Pe jumătate în umbră, fără grai.
(Consternat).
Anamaria Comes
Cioara la împărtășanie
“Bun,” spuse Cioara, “Cu ce începem?”
Dumnezeu, istovit după Creație, sforăia.
“Încotro?” întrebă Cioara, “Încotro mai întâi?”
Umărul lui Dumnezeu era muntele pe care Cioara sta.
“Hai,” spuse Cioara, “Hai, să vorbim despre starea lucrurilor.”
Dumnezeu zăcea cu gura căscată, un stârv uriaș.
Cioara sfâșie o bucată și înghiți.
“Se va dezvălui acest cifru prin digestie,
Vag chiorăit de neînțeles?
(Și asta fu prima șfichiuire).
Totuși, cu-adevărat se simți deodată și mai puternic.
Cioara, hierofantul, gârbovit, de nepătruns.
Pe jumătate luminat. Fără grai.
(Înspăimântat.)
Raluca Conescu
Împărtășania Ciorii
- Ei bine, zise Cioara, ce facem mai întâi?
Dumnezeu, ostoit de Creație, sforăi.
- Încotro? zise Cioara. Încotro mai întâi?
Umărul lui Dumnezeu era muntele pe care stătea Cioara.
- Haide, zise Cioara. Să dezbatem situația.
Dumnezeu era lungit, cu gura deschisă, un mare cadavru.
Cioara smulse o bucată mare și înghiți.
- Oare acest cifru se va dezlega prin digestie
După ce va auzi dincolo de înțelegere?
(Acesta fu prima vorbă de duh).
Cu toate acestea se adeveri, se simți deodată mult mai puternică.
Cioara, hierofantul, gheboasă, de nepătruns.
Pe jumătate iluminată. Fără cuvinte.
(Îngrozită)
Irina Gabriela Constantinescu
Crow se împărtășește
- Ei bine, zise Crow, cu ce începem?
Dumnezeu, obosit de Creație, sforăia.
- Încotro? spuse Crow, încotro întâi?
Umărul lui Dumnezeu era muntele pe care se odihnea Crow.
- Vino, zise Crow, hai să vorbim.
Dumnezeu zăcea cu gura căscată, un măreț cadavru.
Crow muscă din el și înghiți.
- Oare acest nimic va fi digerat
Auzind înainte să înțeleagă?
(Aceasta fu prima vorbă de duh.)
Dar totuși, deodată se simți mult mai puternic.
Crow, preotul, gârbovit, obtuz.
Semi-iluminat. Fără glas.
(Îngrozit.)
« Previous page 1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 |
11 | 12 | 13 | 14 | 15 | 16 | 17 | 18 | 19 Next Page »