TED HUGHES
Crow Communes
“Well,” said Crow, “What first?”
God, exhausted with Creation, snored.
“Which way?” said Crow, “Which way first?”
God’s shoulder was the mountain on which Crow sat.
“Come,” said Crow, “Let’s discuss the situation.”
God lay, agape, a great carcass.
Crow tore off a mouthful and swallowed.
“Will this cipher divulge itself to digestion
Under hearing beyond understanding?”
(That was the first jest.)
Yet, it’s true, he suddenly felt much stronger.
Crow, the hierophant, humped, impenetrable.
Half-illumined. Speechless.
(Appalled.)
Nina Costandache
Cioara vorbește
Ei bine, spuse cioara, Ce e prima dată?
Dumnezeu sforăia, istovit de Creație
Care parte? Spuse Cioara, Care parte prima dată?
Umărul lui Dumnezeu era muntele pe care stătea Cioara
Vină! Spuse Cioara. Hai să discutăm despre situație,
Cioara a rupt un dumicat și-l înghiți.
Se va divulga acest cifru digestiei
Sub auz dincolo de înțelegere?
(asta a fost prima glumă)
Totuși, este adevărat, că dintr-odată mult mai puternic.
Cioară, cocoșată, impenetrabilă.
Pe jumătate luminată. Fără cuvinte.
Raluca Daniela Costea
Comunitatea Ciorilor
'Deci' zise cioara 'Și acum?'
Dumnezeu, obosit după Creație, sforăia.
'Încotro?' întrebă cioară 'Încotro mai întâi?'
Umărul Domnului era muntele pe care cioara stătea
'Vino' zise cioara 'Să discutăm situatia'
Dumnezeu așeză, căscând, o carcasă mare.
Cioara rupse o bucată și o înghiți.
'Oare acest mister se va divulga prin digestie
Auzindu-se dincolo de planul înțelegerii?'
(Acela a fost primul gest)
Totuși, e adevărat că dintr-o dată se simți mai puternică
Cioara, ca un hierofant, rămase tristă, impenetrabilă.
Pe jumătate luminată. Fără cuvinte.
(Înspăimântată)
Victorița Andreea Coteanu
Corbul se destăinuie
„Ei bine,” a spus Corbul, „Ce este mai întâi?”
Domnul, epuizat de Creație, sforăia.
„Încotro?” a spus Corbul, „Încotro mai întâi?”
Umărul Domnului era muntele pe care Corbul stătea.
„Vino,” a spus Corbul, „Haide să discutăm despre situație.”
Domnul a așezat cu gura căscată un mare cadavru.
Corbul a smuls o îmbucătură și a înghițit.
„Acest cod se va dezvălui prin digestie
Sub auzul dincolo de înțelegere?”
(Aceasta a fost prima lui glumă.)
Totuși, într-adevăr, s-a simțit mult mai puternic dintr-odată.
Corbul, hierofantul, a fugit.
Pe jumătate lămurit. Fără cuvinte.
(Îngrozit.)
Gina Liliana Cotoarbă
Comunitatea de ciori
« Ei bine", zise Cioara, « Ce facem prima dată ? »
Dumnezeu, epuizat din cauza creației, sforăia.
« Încotro ? », spuse Cioara, « Încotro prima dată ? »
Umărul lui Dumnezeu era muntele pe care stătea Cioara.
« Haide", spuse Cioara, « Hai să analizăm situația. »
Dumnezeu, o mare epavă, stătea tolănit cu gura căscată.
Cioara rupse o bucată și o înghiți.
« Greu de auzit și greu de înțeles,
Oare această monogramă se va face cunoscută prin digestie ? »
(Aceasta a fost prima glumă)
Și cu toate acestea, e adevărat, el s-a simțit deodată mult mai puternic.
Cioara, hierofană, s-a cocoșat, de nepătruns.
Pe jumătate lămurită. Fără cuvinte.
(Îngrozită.)
Oana Crăciunescu
Comunele corbilor
‘’Păi’’ a zis Corbul ‘’Ce va fi mai întâi ?’’
Dumnezeu, extenuat de Creație, sforăia.
‘’ Încotro ?’’ a zis Corbul ‘’Încotro mai întâi ?’’
Umărul lui Dumnezeu era muntele pe care Corbul stătea.
‘’Haide’’ a zis Corbul ‘’Să dezbatem chestiunea’’.
Dumnezeu zăcea, cu gura căscată, o carcasă uriașă.
Corbul a sfâșiat o bucată și a înghițit-o.
‘’Oare cifrul se va destăinui digestiei
Sub forma auzului aflat deasupra comprehensiunii ?
(Acesta a fost prima glumă.)
Totuși, e adevărat, s-a simțit brusc mult mai puternic.
Corbul, hierofant, adus de spate, impenetrabil.
Iluminat pe jumătate. Mut.
Alina Crângașu
Cioara guralivă
‘Bine’, spuse cioara ‘Ce urmează ?’
Dumnezeu, ocupat cu creația, oftă
Umărul lui Dumnezeu era locul unde cioara se odihnește.
‘Vino’, spuse Cioara, ‘Să discutăm.’
Dumnezeu stătea intins, căscând, un stârv imens.
Cioara smulse o-mbucătură și-nghiți.
- Se va lăsa oare dezlegat acest cifru
sub auzul ce depășește înțelegerea?
(Acesta fu primul gând)
Totuși, e adevărat, dintr-o dată se simți mai puternică.
Cioara, hierofant, încovoiată, enigmatică.
Pe jumătate luminată. Fără cuvinte.
( Îngrozită.)
Elena-Alina (Cerchez) Crețu
Comunități de corbi
„Ei bine”, spuse corbul. Ce facem mai întâi?
Dumnezeu, sleit de atâta Creație, sforăia.
„În ce direcție?” spuse corbul, „Unde mergem prima dată?”
Și umărul lui Dumnezeu era muntele pe care stătea corbul.
„Hai”, a spus corbul, „să discutăm problema”
Dumnezeu stătea întins, căscând, pustiit.
Corbul a rupt o îmbucătură și a înghițit-o.
„Se va dezvălui și mistui acest secret
în urma judecății fără noimă?
(Aceea a fost prima batjocură.)
Totuși, e adevărat – s-a simțit dintr-odată mai puternic.
Corbul, hierofantul, s-a cocoșat, impenetrabil.
Pe jumătate lămurit. Fără cuvinte.
(Înfricoșat)
Roxana (Bocicai) Cristea
Împărtășania ciorii
“Ei bine,” zise Cioara, “ce fac mai întâi?”
Dumnezeu, epuizat de Creație, sforăia.
“Pe unde s-o iau?” zise Cioara, “Pe unde, mai întâi?”
Umărul Lui era muntele pe care stătea Cioara.
“Haide”, zise Cioara, “ia să vedem cum stăm.”
Dumnezeu zăcea desfăcut, carcasă uriașă.
Cioara smulse o bucată și o înghiți.
“Oare misterul se va dezvălui prin mistuire,
Îl voi auzi așa cum n-am crezut gândi?
(Gândul ăsta-i trecu prin cap, ca o împunsătură.)
Și totuși, căpătă puteri nebănuite.
Cioara, trimisul, încovoiată, ermetică.
Pe jumătate înțelegând. Fără cuvinte.
(Oripilat)
Silvia Culea
Crow se împărtășește
„Ei bine”, zise Crow, „Care e mai întâi?”
Dumnezeu, istovit în urma Creației, sforăia.
„În ce direcție?”, zise Crow, „În ce direcție mai întâi?”
Umărul lui Dumnezeu era muntele pe care ședea Crow.
„Hai”, zise Crow, „Să vorbim despre situație.”
Dumnezeu stătea cu gura căscată, un corp uriaș.
Crow mușcă o bucată mare și înghiți.
„Oare acest cifru se va dezvălui în urma mistuirii
Auzind dincolo de înțelegere?”
(Aceasta a fost prima înțepătură).
Totuși, este adevărat, se simțea dintr-odată mai puternic.
Crow, hierofantul, ghebos, de nepătruns.
Pe jumătate iluminat. Rămas fără cuvinte.
(Îngrozit.)
Diana Culic
Împărtășirea Corbului
‘Deci,’ a spus Corbul, ‘Ce e la început?’
Dumnezeu, obosit de Creație, sforăia.
‘Încotro?’ a spus Corbul, ‘Încotro mai întâi?’
Umărul lui Dumnezeu era muntele pe care Corbul s-a așezat.
‘Vino,’ a spus Corbul, ‘Să lămurim situația.’
Dumnezeu întinde, căscând, un stârv mare.
Corbul și-a umplut gura mușcând din el și îl înghite.
‘Se va dezvălui oare această taină pentru a fi digerată
mai presus de înțelegerea mea?’
(Aceasta a fost prima glumă.)
Da, într-adevăr, dintr-o dată el s-a simțit mult mai puternic.
Corbul, hierofantul, cocoșatul, impenetrabilul.
Pe jumate iluminat. Tăcut.
(Tulburat.)
Laura-Cristina Curca
Împărtășirea corbului
“Deci”, rosti Corbul, “ce e mai întâi?”
Dumnezeu, epuizat de Creație, sforăia.
“Încotro ?” zise Corbul, “Pe unde, mai întâi?”
Corbul stătea pe muntele din umărul Lui.
“Vino”, zise Corbul, hai a discuta.”
Dumnezeu, zăcând a stârv enorm, lung căsca.
Corbul înhăță o bucată și o înghiți.
“Oare va ieși la iveală taina din digerare
Fi-vă tâlcul mai presus de-auz?”
(Acesta fu primul gând ascuns.)
Da, întocmai, deveni brusc mai tare.
Corbul, hierofantul, îngheboșat, rigid.
Pe jumătate luminat. Amuțit.
(Oripilat.)
Oana Cusai
Confesiunea ciorilor
“Deci”, zise Cioară “Cu ce începem?”
Dumnezeu, obosit cu creația, sforăia.
“Încotro?” zise Cioară, “Încotro mai întâi?”
Umărul lui Dumnezeu era muntele pe care cioară stătea.
“Vino”, zise Cioară, “Să dezbatem situația.”
Dumnezeu așeză, cu gura căscată, un hoit mare.
Cioară smulse o bucățică și înghiți.
“Oare acest cifru se va dezvălui digestiei
Sub ascultare dincolo de înțelegere?”
(Aceasta a fost prima împunsătură.)
Da, e adevărat, el s-a simțit brusc mult mai puternic.
Cioară, hierofant, gheboasă, de nepătruns.
Pe jumătate amețită. Fără grai.
(Îngrozită.)
Laura-Andreea David
Împărtășania Ciorii
“Păi,” zise Cioara, “Cu ce începem?”
Dumnezeu, istovit de Creație, sforăia.
“Pe unde?” zise Cioara, “Pe unde mai intai?”
Umărul lui Dumnezeu era muntele pe care Cioara ședea.
“Haide,” zise Cioara, “Să discutam problema.”
Dumnezeu zăcea, cu gura căscată ca un cadavru.
Cioara smulse o îmbucătură și inghiți.
“Oare se va divulga aceasta enigmă digestiei
Prin vorbirea dincolo de înțelegere?”
(A fost prima farsă.)
Totuși, ce-i drept, brusc se simți mult mai puternică.
Cioara, hierofantul, se arcuia, ermetic.
Pe jumătate înălțat. Amuțit.
(Îngrozit.)
Cristina Raluca Deleanu
Corbul se confesează
Ei bine, spuse Corbul, “ce să fac mai intai?”
Dumnezeu epuizat dupa Creație, sforăia.
”Încotro? ” spuse Corbul, ”Încotro pentru început? ”
Umărul lui Dumnezeu fiind muntele pe care stătea Corbul.
”Hai”, spuse Corbul, ”hai să discutăm despre asta.”
Dumnezeu ședea, cu gura căscată, ca un mare stârv.
Corbul sfâșie o îmbucătură și-o înghiți.
“Dezvălui-se-va misterul prin digestie,
Prin ascultare, dincolo de înțelegere? ”
(Aceasta a fost prima remarcă înțeleaptă.)
Da, într-adevăr, deodată se simți mai puternic.
Corbul, hierofant, gârbovit, impenetrabil.
Pe jumătate lămurit. Rămas fără cuvinte.
(Consternat.)
Laura- Maria (Berteanu) Diaconeasa
Împărtășirea Ciorii
- Ei bine, zise Cioara, de unde începem?
Dumnezeu, epuizat de creație, sforăia.
- Încotro? zise Cioara. Pe unde mai întâi?
Umărul Domnului era muntele pe care stătea Cioara.
- Haide, zise, Cioara. Să discutăm situația.
Domnul zăcea întins, o carcasă uriașă.
Cioara sfâșie o îmbucătură și înghiți.
- Oare misterul acesta se va divulga digestiei,
Auz dincolo de înțelegere?
(Fu prima remarcă batjocoritoare)
Și totuși, da, dintr-odată se simți mult mai puternică.
Cioara, marea preoteasă, cocoșată, impenetrabilă.
Semi-iluminată. Amuțită.
(Îngrozită)
Elena Lavinia Diaconescu
Împărtășania corbului
„ Ei bine”, zise Corbul, „ Ce să fie mai întâi?”
Dumnezeu, epuizat de Creație, sforăia.
„ Încotro?” zise Corbul, „ Încotro mai întâi?”
Umărul lui Dumnezeu era muntele pe care Corbul ședea.
„ Vino!” zise Corbul, „ Să analizăm situația”.
Dumnezeu stătea întins, cu gura căscată, ca un stârv imens.
Corbul smulse o îmbucătură și o înghiți.
„Va fi acest mister dezvăluit prin digerare
Sub ascultarea ce-ntrece înțelegerea?”
( Acesta fu primul gând)
Și deodată, el se simți cu adevărat mai puternic.
Corbul, marele pontif, cocoșat, de nepătruns
Pe jumătate lămurit. Fără grai.
( Îngrozit).
Iuliana Dobre
Corbu comunică
,,Bine… ’’ ,a spus Corbu , ,,Care e primul?’’
Dumnezeu ,epuizat de Creație, sforăia .
,,Care drum?’’întreba Corbu, ,,Care drum e primul?’’
Umărul Domnului era muntele pe care se așezase Corbu.
,,Vino’’ zicea Corbu , ,,Sa rezolvăm problema’’ .
Dumnezeu zăcea întins ,cu gura deschisă, ca un enorm leș.
Corbu a smuls o bucată și a înghițit-o.
Se va dezvălui secretu-I prin digestie
Inferior auzului, depășind puterea de înțelegere?
(Aceasta era prima glumă.)
Totuși, este adevărat, brusc s-a simțit mai puternic .
Corbu, propăvăduitorul, înpovărat, impenetrabil .
Pe jumătate înțelept. Fără glas .
(Șocat).
Elena Drăghici
Judecata ciorilor
Deci, spuse Cioara, cu ce începem?
Dumnezeu, epuizat de Creație, sforăia.
Încotro? spuse Cioara, pe unde mai întâi?
Umărul lui Dumnezeu era muntele pe care Cioara stătea.
Vino, spuse Cioara. Hai să discutăm problema.
Dumnezeu se așeză jos, cu gura căscată.
Cioara scoase un țipăt și înghiți.
Oare acest secret se va dezvălui vreodată până la digestie
Să fie înțeles înainte de a fi auzit?
(Aceasta fu prima vorbă de duh.)
Într-adevăr, dintr-odată se simți mult mai puternic.
Cioara, gânditoare, cocoșată, impenetrabilă
Nedumirită. Fără cuvinte.
(Îngrozită)
Elena Dumitrașcu
Cioara se spovedește
'Ei bine,’ zise Cioara, ‘Ce să fie mai întâi?’
Dumnezeu, epuizat de efortul creației, sforăi.
‘În care parte?’ zise Cioara, ‘În care parte întâi?’
Umărul lui Dumnezeu era muntele pe care stătea Cioara.
‘Vino,’ zise Cioara, ‘Să discutăm.’
Dumnezeu întinse o uriașă carcasă deschisă.
Cioara își umplu gura și înghiți.
‘Se va dezvălui acest cifru digestiei,
peste puterea auzului, mai presus de înțelegere?’
(Aceea fu prima vorbă de duh.)
Da, e adevărat, se simți, dintr-o dată, mult mai puternic.
Cioara, hierofantul, cocoșat, impenetrabil.
Pe jumătate înțelepțit. Fără cuvinte.
(Îngrozit.)
Delia Dumitriu
Monologul ciorii
̦ ̦Deci?ˮ, întrebă Cioara, ,,Cu ce încep?ˮ
Dumnezeu, obosit din cauza Creației Lui, adormi sforăind.
̦ ̦Cum?̔ ̔ întrebă Cioara, ̦ ̦Cu ce începem mai întâi? ̔ ̔
Umărul lui Dumnezeu era muntele pe care stătea Cioara.
„Vino,” spuse Cioara, „Să discutăm situația.”
Dumnezeu se întinse, cu gura căscată ca o epavă.
Cioara luă o gură de aer și înghiți în sec.
,,Oare se va mistui acest cod
În spatele auzului, dincolo de înțelegere?”
(Aceea a fost prima glumă).
Da, e adevărat, deodată se simți mult mai puternică.
Cioara, gerofantă, cocoșată, deveni de nepătruns.
Întrezărind evenimente. Fără cuvinte.
(Îngrozită).
Alexandra Dumitru
Crow Communes
„Ei bine” zise Cioara, „cu ce să-ncep?”
Domnul, epuizat de Creație, sforăia.
„Încotro?” zise Cioara, „Încotro mai întâi?”
Umărul Domnului era muntele pe care stătea Cioara.
„Vino”, zise Cioara, „Haide să vorbim despre asta”
Domnul așeză, plin de uimire, un mare stârv.
Cioara luă o îmbucătură și-o înghiți.
„Se va afla oare acest cifru prin mistuire
La auzul a ce-i peste putință de-nțeles?”
(Aceasta-i fu prima anecdotă).
E adevărat, ce-i drept, că dintr-o dată se simți mult mai puternic.
Cioara, hierofantul, gârbovit, de nepătruns.
Pe jumătate lămurit. Înmărmurit.
(Înspăimântat)
Elena-Florentina Enache
Confesiunile Ciorii
“Ei bine”, a spus Cioara, „Ce urmează?”
Dumnezeu epuizat după Creație, sforăi:
„Încotro?”, a spus Cioara, „Încotro mai întâi?”
Umărul lui Dumnezeu era muntele
pe care stătea cioara.
„Vino”, a spus Cioara, „Să vorbim
despre problema asta.”
Dumnezeu a așezat cu gura căscată un schelet mare
Cioara a luat o îmbucătură și a înghițit-o.
„Se va lăsa acest mister descoperit prin digestie
Auzind fără să înțeleagă?”
(Aceasta a fost prima vorbă de duh.)
Deodată s-a simțit mai puternic.
Cioara, hierofantul supărat, inaccesbil.
Pe jumătate luminat. Fără cuvinte.
« Previous page 1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 |
11 | 12 | 13 | 14 | 15 | 16 | 17 | 18 | 19 Next Page »