TED HUGHES
Crow Communes
“Well,” said Crow, “What first?”
God, exhausted with Creation, snored.
“Which way?” said Crow, “Which way first?”
God’s shoulder was the mountain on which Crow sat.
“Come,” said Crow, “Let’s discuss the situation.”
God lay, agape, a great carcass.
Crow tore off a mouthful and swallowed.
“Will this cipher divulge itself to digestion
Under hearing beyond understanding?”
(That was the first jest.)
Yet, it’s true, he suddenly felt much stronger.
Crow, the hierophant, humped, impenetrable.
Half-illumined. Speechless.
(Appalled.)
Ramona Grama
Spovedania Corbului
“Ei bine,”zise Corbul, “Cu ce să-ncep?”
Dumnezeu, epuizat de Creație, sforăia.
“Încotro s-apuc?” spuse Corbul, “Pe unde, mai întâi?”
Umărul Domnului era muntele pe care stătea Corbul.
“Vino”, zise Corbul, să vedem cum facem.”
Dumnezeu, întinzându-și trupul obosit, căscă prelung.
Corbul ia o bucată și o-nfulecă.
“Oare o să-I aflu secretul rumegându-l,
Ascultându-l deși nu-l înțeleg?
(Își spuse el sarcastic.)
Într-adevăr căci brusc devine mai puternic.
Corbul, cel înțelept, împovărat, cel tainic.
Aproape lămurit. Mut.
(Îngrozit.)
Mihaela Grigoraș
Confesiunea unei Ciori
Și atunci, ce-a fost mai întâi de toate? Cioara a spus.
Geneza istovindu-l, Domnul doarme dus.
Cum, hai spune-mi, cum a fost? Ea ține să repete.
Șezând pe umărul domnesc și falnic, asemeni unui munte.
Hai, vino și problema s-abordăm.
Deschisă așează Domnul o cutie mare.
Cioara luă o îmbucătură și-o înghiți
Se va lăsa oare omenirea
Pradă adevărului suprem?
(Și asta-i prima glumă)
Și de-odată se simți mai tare
Iar Cioara, cocoșată, mare preot, nimic n-o poate atinge.
E superficială. Lăsată fără cuvinte.
(Consternată)
Teodora Grigoriță
Cioara mărturisește
’Ei bine’, spuse Cioara, ’ce-i mai întâi?’
Dumnezeu, obosit după Creație, sforăi.
’Pe unde?’ Spuse Cioara, ’pe unde mai întâi?’
Umărul lui Dumnezeu a fost muntele pe care a stat Cioara.
’Vino’, spuse Cioara, ’hai să analizăm situația’.
Dumnezeu s-a întins și a rămas cu gura deschisă - uimitoare carcasă.
Cioara a smuls o gură plină și a înghițit-o.
Se va divulga oare acest cifru până la erodare
Ascultând fără a înțelege?
(asta fusese prima glumă)
Și totuși, e adevărat că se simțea mult mai puternic.
Cioara, preot de ceremonii, se aplecă, nestrăbătut
Pe jumătate lămurit. Fără cuvinte.
Dana Gurău
Împărtășania Ciorii
„Ei bine,” spuse Cioara, „Cu ce să încep?”
Dumnezeu, istovit în urma Creației, sforăia.
„Încotro?” spuse Cioara, „Pe unde s-o iau?”
Umărul lui Dumnezeu era muntele pe care stătea Cioara.
„Haide,” spuse Cioara, „Hai să analizăm situația.”
Dumnezeu, un stârv imens, stătea întins, cu gura căscată.
Cioara smulse o îmbucătură și înghiți.
„Se va dezvălui codul prin mistuire,
Se va face auzit depășind puterea de înțelegere?”
(Aceasta-i fu prima remarcă.)
Da, e adevărat, se simți mult mai vânjos dintr-odată.
Cioara, hierofantul, împovărat, de nepătruns.
Pe jumătate lămurit. Încremenit.
(Îngrozit.)
Alinda-Gabriela (Ivanov) Gutu
Împărtășania Ciorii
“Ei, bine “, zise Cioara, “Cu ce să încep?”
Dumneze, epuizat cu Creația, sforăia.
“Încotro s-o iau?”, zise Cioara, “Pe unde să o iau?”
Al Lui umăr era tronul unde Cioara sta.
“Haide”, zise Cioara, ”Să punem lucrurile la punct”.
Dumnezeu își întinse, vlăguit, colosalul stârv.
Cioară smulse o-mbucătură și o înfulecă.
“Se va desluși, oare, secretul prin mistuire
Auzindu-se cum nici n-ai gândi?”
(Cred că asta a fost prima vorbă de duh)
Chiar așa, deodată se simți mult mai puternică.
Cioara, stareță, împovărată, ermetică.
Pe jumătate lămurită. Înmărmurită.
(Oripilat)
Claudia Haralambie
La sfat cu cioara
“Ei bine,” spuse Cioara, “Care-i primul?”
Dumnezeu, epuizat de Creație, sforăia.
“Încotro?” spuse Cioara, “Unde mai întâi?”
Umărul Domnului era muntele pe care stătea Cioara.
“Haide,” zise Cioara, “Să discutăm situația.”
Dumnezeu îi întinse, căscând, un stârv imens.
Cioara rupse o gură din el și înghiți.
“Se va descifra acest mister prin digestie
Auzind, însă departe de a înțelege?”
(Aceasta a fost prima vorbă de duh.)
Într-adevăr, el se simți deodată mult mai puternic.
Cioara, hierofant, s-a supărat, fără motiv.
Pe jumătate inspirată. Fără cuvinte.
(Înspăimântată)
Alexandra Hălmăgeanu
Corbul în comuniune cu Dumnezeu
Ei bine, a spus Corbul, ce urmează?
Dumnezeu, epuizat de Creație, sforăia.
Încotro?, a întrebat Corbul, încotro pentru început?
Umărul lui Dumnezeu era muntele pe care stătea Corbul.
Haide, a spus Corbul. Să stăm de vorbă.
Dumnezeu se odihnea, zăcea cu gura căscată, un leș uriaș.
Corbul a smuls o îmbucătură și a înghițit-o.
Oare această nulitate se va da în vileag
Prin mistuire
Aceasta a fost prima ispravă.
Da, este adevărat, deodată s-a simțit mult mai puternic.
Corbul, hierofantul, apăsat, de nepătruns
Pe jumătate – iluminat. Mut.
(Îngrozit.)
Mihaela Liliana Heleanu
Monologul corbului
- Ei, spuse corbul, cu ce începem?
Domnul, epuizat de Facerea Lumii, respiră greu.
- Încotro?, spuse corbul, încotro pentru început?
Umărul Domnului era muntele pe care corbul se așeză.
- Vino, spuse corbul, vino să discutăm despre asta.
Domnul stătea, mirat, un mare hoit.
Corbul lua o îmbucătură și-o vârî pe gât.
- Va conduce această digestie la priceperea
Că pentru a înțelege trebuie să asculți?
(Asta fu prima vorbă de duh.)
Totuși, e adevărat, dintr-o dată se simți mai puternic.
Corbul, predicatorul, umil, de nepătruns.
Pe jumătate lămurit. Lipsit de grai.
(Îngrozit.)
Alina Cristina Huzlău
Consfătuirea Ciorii
Ei bine, spuse Cioara, acum ce?
Dumnezeu, extenuat de Creație, sforăi.
Încotro, întrebă Cioara, încotro mai întâi?
Umărul lui Dumnezeu era muntele pe care stătea Cioara.
Hai, spuse Cioara, să analizăm situația.
Dumnezeu zăcea, căscat ca un imens cadavru.
Cioara smulse o bucată și înghiți.
Se va divulga digestiei cifrul
Auzindu-se dincolo de înțelegere?
(Asta a fost prima glumă.)
Dar, e adevărat, deodată se simți mai în putere.
Semi-deșteptat. Fără cuvinte.
(Dezgustat.)
Petronela (Iordănescu) Iacob
Corbul se împărtășește
„Ei bine”, spuse Corbul, “ce e la început”?
Dumnezeu, epuizat de Creație, sforăia.
“Încotro”, întrebă Corbul, “Încotro mergem mai întâi?”
Umărul lui Dumnezeu era muntele pe care stătea Corbul.
„Vino”, spuse Corbul, „hai să discutăm despre această situație”.
Dumnezeu se întinse, larg deschis, un stârv imens.
Corbul smulse o bucată și o înghiți.
“Se va dezvălui oare acest sens ascuns prin digerare
Fără a fi auzit dincolo de a fi înțeles?
(Aceasta a fost prima vorbă de duh).
Cu toate acestea, e adevărat, s-a simțit dintr-odată mult mai puternic.
Corbul, hierofantul1, încovoiat, impenetrabil.
Pe jumătate iluminat. Fără glas.
(Înspăimântat).
Alina Iagăru
Consfătuirea Ciorii
“Deci,” spuse Cioară, “Cu ce-ncepem?”
Dumnezeu, epuizat cu Creația, sforăi.
“Încotro?” spuse Cioara,”Care-i primul drum?”
Umărul Domnului era muntele pe care Cioara stătea.
“Haide,” spuse Cioara,”Să discutăm situația.”
Dumnezeu așeză, căscat, un mare cadavru.
Cioara rupse o bucată mare și înghiți.
Va fi acest cifru mistuit
La auzul a ceva de neînțeles?
(Asta era prima glumă.)
Da, așa e, deodată se simți mult mai puternic.
Cioara, hieraticul, deprimat, impenetrabil.
Pe jumătate luminat. Mut.
Ioana Ioniță
Monologul ciorii
„Ei bine”, spuse Cioara, „Cu ce începem?”
Dumnezeu, epuizat de crearea universului, a sforăit.
„Unde?” întrebă Cioara, „Pe unde o apucăm mai întâi?”
Umărul Domnului era muntele pe care Cioara stătea.
„Haide”, spuse Cioara, „hai să discutăm.”
Dumnezeu stătea întins, cu gura căscată, ca un cadavru imens.
Cioara ciuguli o bucată și înghiți.
„Oare acest lacăt se va lăsa digerat
la auzul a ceea ce este mai presus de înțelegere?
(Asta a fost prima glumă.)
E adevărat, totuși. Ea se simți, brusc, mai puternică.
Cioara, preot, se cocoșă, inaccesibilă.
Pe jumătate iluminată. Amuțită.
(Îngrozită)
Dragoș Lucian Ivan
Corbu se împărtășește
Ei bine,”zise Corbu, “cu ce să-ncep?”
Dumnezeu, epuizat de efortul Creației, sforăia.
"Încotro să o apuc?” zise Corbu, “încotro să merg întâi?”
Umărul lui Dumnezeu era muntele pe care stătea Corbu.
Deci”, zise Corbu, Să vedem care e situația.”
Dumnezeu, ditamai stârvul vlăguit, căscă prelung.
Corbu înhăță o îmbucătură și o înghiți.
Se va arăta oare codul prin digestie
Neauzit și dincolo de înțelegere
(Acesta i-a fost prima vorbă de duh.)
Da, într-adevăr, brusc căpăta puteri sporite.
Corbu, hierofantul, cocoșat, de neînțeles.
Pe jumătate iluminat. Mut.
(Oripilat.)
Athina Kouloumpatsani
Comunități de Ciori
Deci, zice Cioara, Cu ce începem?
Dumnezeul, epuizat din Facerea, a sforăit.
Cum? zice Cioara, Cum începem?
Umărul Dumnezeului era muntele pe care era așezată Cioară.
Vino, zice Cioară, hai să discutăm cum stau lucrurile.
Dumnezeu, căscat, a lasat o carcasă mare.
Cioara a luat o bucată și a înghițit-o.
Oare se va lasa la digestie nulitatea aceasta
Să audă peste înțelegere?
(Această era prima glumă.)
Da, cu adevărat, brusc, s-a simțit mult mai puternică
Cioara, ierofantul, a cocoșat, impenetrabilă.
Aproape iluminată. Tăcută.
(Îngrozită.)
Anamaria Licurici
Corbul și împărtășania
„Așadar,” spuse corbul, „Ce să fac mai întâi?”
Dumnezeu, epuizat de procesul Creației, sforăia adânc.
Umărul Lui era muntele pe care stătea corbul.
„Haide,” spuse iarăși corbul, „Spune-mi cum să fac!”
Dumnezeu zăcea întins, ca o grămadă de oase, cu gura întredeschisă.
Corbul smulse o bucată din trupul Său și înghiți.
„Va fi oare acest mister
ce depășește limitele rațiunii și ale simțirii,
deslușit de digestie?”
(Aceea a fost prima vorbă de duh)
Într-adevăr, simți că, dintr-odată, prinse putere.
Corbul, propovăduitorul, se ghemui și rămase împietrit.
Pe jumătate izbăvit. Taciturn.
(Îngrozit)
Laura Lițescu
Spovedania ciorii
Ei bine, spuse Cioara, cu ce începem?
Dumnezeu, ostenit din cauza Creației, sforăia.
„Încotro?” spuse Cioara, „Încotro mergem mai întâi?”
Umărul lui Dumnezeu era muntele pe care stătea Cioara.
„Haide”, spuse Cioara, „Să dezbatem problema.”
Dumnezeu așeză, alene, un imens cadavru.
Cioara smulse o bucată mare și înghiți.
„Va fi acest secret mistuit
La auzul a ceva străin?”
(Asta a fost prima glumă.)
Într-adevăr, deodată se simți mult mai puternic.
Cioara, rigidul, impenetrabilul.
Pe jumătate edificat. Lipsit de grai.
(Îngrozit.)
Adelina Lupu
Corbul se împărtășește
“Ei bine,” zise Corbul, “cu ce să-ncep?”
Dumnezeu, extenuat de Creație, sforăia.
„Încotro?” zise Corbul, „Încotro mai întâi?”
Umărul Domnului era muntele pe care stătea Corbul.
„Haide,” spuse Corbul, „hai să discutăm problema.”
Dumnezeu, întins ca un cadavru, căsca.
Corbul smulse o bucată și o înghiți.
„Oare se va afla acest secret după mistuirea-i
Să-l aud, dar să nu-l înțeleg?”
(Aceasta a fost prima remarcă.)
Da, este adevărat, dintr-o dată se simți mult mai puternic.
Corbul, hierofantul, cu povară pe umeri, de nepătruns.
Pe jumătate edificat. Încremenit.
(Îngrozit.)
Alexandru Macovescu
Cioară se împărtășește
- Și-acu’, zise Cioara, care-i primul?
Dumnezeu, istovit după Creație, sforăia.
- În ce fel? zise Cioara, în ce fel primul?
Umărul lui Dumnezeu era muntele pe care stătea Cioara.
- Hai, zise Cioara, să vorbim pe îndelete.
Dumnezeu zăcea pe spate, cu gura căscată ca un enorm schelet.
Cioara smulse o bucată și o dădu pe gât.
- Oare o să-mi divulge a sa taină
s-o mistui, chiar fără a o-nțelege
(Asta fu prima ei ispravă.)
Da, așa e, mai tare se simți deodată
Cioara, supărat, impenetrabil
Dar pe jumătate lămurit. Fără grai. Amuțit.
(Îngrozit).
Irina-Mădălina Marin
Corbul se împărtășește
- Ei bine, spuse Corbul, ce facem mai întâi?
Dumnezeu, epuizat de Creație, sforăia.
- Încotro, întrebă Corbul, încotro mai întâi?
Umărul Domnului era muntele pe care stătea Corbul.
- Vino, spuse Corbul, hai să discutăm despre asta.
Dumnezeu, un leș imens, avea gura larg deschisă.
Corbul smulse o bucată și o înghiți.
Va fi oare acest cifru divulgat prin mistuire
Se va face acesta auzit dincolo de orice putere de înțelegere?
(Asta fu prima vorbă de duh.)
Și într-adevăr, dintr-odată se simți mult mai puternic.
Corbul este un hierofant, îngreunat, obscur.
Pe jumătate dumerit. Lipsit de grai.
(Îngrozit.)
Alexandra Matache
Corbul se împărtășește
„Și acum?” zise Corbul, „Ce facem mai întâi?”
Dumnezeu, epuizat de Creație, a sforăit.
„Încotro?” zise Corbul, „Încotro mai întâi?”
Muntele pe care Corbul stătea era umărul lui Dumnezeu.
„Haide” zise Corbul, „Trebuie să discutăm problema”.
Dumnezeu zăcea, cu gura deschisă, asemenea unui stârv uriaș.
Corbul sfâșie o bucată și o înghiți.
Oare această necunoscută își va dezvălui odată ingerată
Puterea de a înțelege lucrurile de neînțeles?
(Asta a fost prima anecdotă.)
Dar, într-adevăr, deodată se simți mult mai puternic.
Corbul, hierofant, se aplecă având o expresie de nepătruns.
Înțelegând doar pe jumătate. Rămas fără cuvinte.
(Îngrozit.)
Loredana Matei
Corbul se împărtășește
"Ei bine!" zise Corbul, "Cu ce să încep?"
Dumnezeu, epuizat de Creație, sforăia.
"Încotro?" zise Corbul, " Încotro să merg mai întâi?"
Iar umărul lui Dumnezeu era muntele pe care el stătea.
"Hai !" zise Corbul, " Hai să găsim o soluție!"
Dumnezeu, un cadavru viu, zăcea căscând.
Corbul luă o înghițitură și o înfulecă.
"Oare ea îi va dezălui misterul
Oare îl va înțelege cum nici n-a visat?"
(Acesta fu primul său gând)
Într-adevăr, dintr-odată se simți mai puternic.
Corbul, hierofant, întristat, tainic
Pe jumătate-luminat. Încremenit.
(Îngrozit).
Andreea Matran
Corbul se destăinuie
„Ei bine”, zise corbul, „Cu ce să încep?”
Dumnezeu, istovit de creație, sforăia.
„Încotro ?” zise Corbul, „Pe unde, mai întâi?”
Umărul Domnului era muntele pe care Corbul stătea.
„Haide”, zise Corbul, „Hai să vorbim despre asta.”
Întins ca un leș imens, Dumnezeu căscă prelung.
Corbul înhăță o îmbucătură și înghiți.
„Se va divulga oare secretul prin mistuire,
Se va înfăptui el oare, fără ca eu să realizez?
(Aceasta fu dintâia lui vorbă de duh.)
Totuși, neîndoielnic, se simți brusc mai vârtos.
El Corbul, hierofantul, împovăratul și obscurul.
Pe jumătate dumerit. Înlemnit.
(Îngrozit.)
« Previous page 1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 |
11 | 12 | 13 | 14 | 15 | 16 | 17 | 18 | 19 Next Page »