TED HUGHES
Crow Communes
“Well,” said Crow, “What first?”
God, exhausted with Creation, snored.
“Which way?” said Crow, “Which way first?”
God’s shoulder was the mountain on which Crow sat.
“Come,” said Crow, “Let’s discuss the situation.”
God lay, agape, a great carcass.
Crow tore off a mouthful and swallowed.
“Will this cipher divulge itself to digestion
Under hearing beyond understanding?”
(That was the first jest.)
Yet, it’s true, he suddenly felt much stronger.
Crow, the hierophant, humped, impenetrable.
Half-illumined. Speechless.
(Appalled.)
Corina (Cernea) Pascale
Corbul se spovedește
”Ei bine”, zise Corbul, ”Cum să încep?”
Dumnezeu, epuizat de Creație, sforăia.
”Ce drum s-apuc?” spuse Corbul ”Pe care, mai întâi?”
Umărul Lui era muntele pe care stătea Corbul.
”Hai”, spuse Corbul ”Să discutăm”.
Dumnezeu, un enorm cadavru, zăcea căscând.
Corbul sfâșie o îmbucătură și o înghiți.
”Oare-I se va divulga secretul prin digerare,
Se va auzi, cum nici n-aș fi gândit?”
( Acesta-i era primul gând ascuns.)
Totuși, e adevărat, brusc se simți mai puternic.
Corbul, hierofant, deprimat, ascuns.
Pe jumătate lămurit. Mut.
( Îngrozit.)
Maria Pauna
Cioară se împărtășește
„Ei bine“, zise Cioară „Cu ce să-ncep?“
Dumnezeu, obosit după ce a terminat Facerea, sforăia.
„ Pe unde?“, zise Cioară, „Ce să fac mai întâi?“
Muntele pe care stătea Cioară era umărul lui Dumnezeu.
„Vino“, zise Cioară, „Hai să discutăm.“
Dumnezeu, imens cadavru, stătea întins cu gura căscată.
Cioară sfâșie o bucată și-nghiți.
„Oare se va dezvălui acest cod prin digestie
Dincolo de capacitatea noastră de a auzi și înțelege?“
(Aceasta a fost prima împunsătură.)
Totuși, e adevărat, dintr-odată se simți mai puternic.
Cioară, hierofantul, cocoșat, impenetrabil.
Pe jumătate lămurit. Fără cuvinte.
(Înspăimântat.)
Florentina Yvonne Penciu
Stol de Ciori
„Păi”, spuse Cioara, „Mai întîi?”
Dumnezeu, istovit de Creație, a sforăit.
„Cum?” întrebă Cioara, „mai întîi cum?”
Umărul lui Dumnezeu a fost muntele pe care ședea Cioara.
„Vino!”, spuse Cioara, „Să discutăm!”
Uimit, Dumnezeu zăcea cadaveric.
Cioara luă o îmbucătură, și o înghiți.
„Se va revela, oare, acest cifru digestiei
Auzind fără a înțelege?
(Aceea a fost întîia glumă.)
Totuși, într-adevăr, s-a simțit mult mai puternică dintr-o dată.
Cioara, de neînțeles, se tîrîia.
Pe jumătate iluminată. Fără grai.
(Îngrozită.)
Cristina Petrescu
Palavrele Ciorii
– Ei bine, zise Cioara, ce urmează?
Dumnezeu, ostenit de creație, se odihnea.
– Încotro? reluă Cioara, ce drum alegi de-acum?
Cocoțat pe un munte ca umărul lui Dumnezeu
Cioara cârâi – Haide, asumă-Ți răspunderea!
Imensă ruină căscată Ziditorul trona.
Cioara sfâșie o îmbucătură și-o-nghiți.
Lămurise-va oare taina prin unirea cu ea
Dincolo de simțuri sau înțelegere?
(Aceasta-i fu prima ispită)
Deși, e drept, dintr-odată se simți mult mai puternic,
De nepătruns, hierofant cocoșat,
Întunecimea Sa străfulgerată; fără drept de apel.
(Țintuită)
Ioana Petrescu
Cioara se consfătuiește
-Ei bine? zise Cioara, ce facem prima dată?
Dumnezeu, extenuat de pe urma creației, sforăia.
-Încotro? întrebă Cioara, încotro o luăm mai întâi?
Umărul lui Dumnezeu era muntele pe care stătea Cioara.
-Vino, zise Cioara, vino să vorbim puțin despre situația în care suntem.
Dumnezeu întins, deschise larg carcasa.
Cioara smulse o bucată și-o înghiți.
-Ăst cifru oare va ceda digestiei, divulgându-și secretul
Celui ce-aude dar nu înțelege?
(Aceasta fu prima vorbă de duh.)
Și totuși, se întâmplă, de-odată se simți mai puternic.
Cioara, hierofantul, cocoșat, impenetrabil.
Pe jumătate luminată. Rămasă fără cuvinte.
(Îngrozită.)
Mona Pința
Împărtășirea ciorii
- Păi, zise cioara, ce-a fost întâi?
Domnul, extenuat după Creație, sforăi
- Cum? zise cioara, cum a fost la început?
Ca pe un munte stătea cioara pe umărul Domnului.
- Hai, zise cioara, să analizăm situația.
Domnul, întins, cu gura căscată, o mare carcasă.
Cioara lua o înghițitură și mestecă.
Va afla oare cu acest cifru,
taina dincolo de înțelegere?
(Aceasta a fost prima glumă)
Dar, într-adevăr, pe dată se simți întărită
Cioara, încifrată, cocoșată, de nepătruns,
semi-dumirită. Tăcută.
(Scârbită.)
Daniela Pîrjol
Destăinuirea Cioarei
‘Bine, a spus cioara, cu ce să încep, mai întâi?
Dumnezeu, epuizat de creație, sforăia.
‘Pe care drum să merg, pe care drum, mai întâi ?
Umărul lui Dumnezeu era muntele pe care stătea cioara.
‘Vino, a spus cioara, să stăm de vorbă’.
Dumnezeu se așeză cu ditamai corpul și gura căscată.
Cioara înșfăcă o îmbucătură și înghiți.
‘Se va arăta nedumerirea
Rostită nu și înțeleasă?’
( Asta-i toată șmecheria )
Da, este adevărat, Dumnezeu s-a simțit deodată mai puternic
Cioara, hierofantul, s-a simțit împovărată
Pe jumătate lămurită, fără cuvinte
( înmărmurită )
Raluca Iuliana Popa
Împărtășania ciorii
“Ei bine”, zise Cioara, “Și acum?”
Dumnezeu, extenuat după efortul Creației, sforăia.
“Pe unde o luăm?”, zise Cioara, “Pe unde o luăm acum?”
Umărul lui Dumnezeu era muntele pe care Cioara stătea.
“Hai”, zise Cioara, “Să discutăm problema.”
Dumnezeu îi arătă, căscând, un hoit imens.
Cioara smulse o îmbucătură și o înghiți.
“Oare codul ăsta se va dezvălui în fața digestiei
Pentru un auz dincolo de înțelegere?”
(Asta a fost prima glumă.)
Da, e adevărat, deodată se simți mai puternic.
Cioară, gerofanta, se gheboșa, impenetrabil.
Pe jumătate luminată. Fără cuvinte.
(Îngrozită)
Zenovia Popa
Corbu’ la împărtășit
‘Deci,’ spuse Corbu’, ‘de un’ să-ncep’?”
Dumnezeu, istovit de Creație, sforăia.
‘De unde?’ spuse Corbu’, ‘de unde-ncep?’
Umărul Domnului era muntele pe care Corbu’ stătea.
‘Haide’, spuse Corbu’, ‘hai să vedem cum facem.”
Dumnezeu zăcea, cu gura căscată, ca un hoit imens.
Corbu’ rupse-o bucățică și-o-nghiți.
“Am asimilat oare taina,
Fără s-o aud, fără s-o-nțeleg?
(Acestea fură primele sale vorbe de duh.)
Dar, ce-i drept, se simți, brusc, mai puternic.
Corbu’, hierofantul, gheboșat, de nepătruns.
Pe jumătate luminat. Încremenit.
(Înfricoșat.)
Oana Ludmila Popescu
Cioara se împărtășește
“Ei bine,” zise Cioara, “Ce vine mai întâi?”
Dumnezeu, epuizat de Creație, sforăi.
“În ce direcție?” zise Cioara, “În ce direcție mai întâi?”
Umărul lui Dumnezeu era muntele pe care ședea Cioara.
“Haide, ” zise Cioara, “Să discutăm despre această situație.”
Dumnezeu stătea întins, cu gura căscată, un hoit măreț.
Cioara rupse o îmbucătură și înghiți.
“Se va dezvălui acest cifru digestiei
Sub forma auzului ce-ntrece înțelegerea?”
(Aceea a fost prima glumă.)
Da, e adevărat, deodată s-a simțit mult mai puternic.
Cioara, hierofantul, cocoșat, impenetrabil.
Pe jumătate luminat. Fără grai.
(Îngrozit.)
Raluca Preda
Corbul se împărtășește
“Ei bine”, zise Corbul, “Ce facem mai întâi?”
Dumnezeu, istovit de muncă, sforăia.
“ Încotro?” zise Corbul, „Pe unde, mai intâi?”
Umărul Creatorului era muntele pe care stătea Corbul.
„Haide”, zise Corbul, „Să vedem cum stau lucrurile.”
Dumnezeu, sub o înfățișare cadaverică, mirată.
Corbul, luă o îmbucătură și o inghiți.
Oare acest secret va fi dat în vileag,
Chemarea-i va fi auzită si înțeleasă?
(Acesta a fost primul gând).
Da, așa-i, brusc, se simți mult mai puternic.
Corbul, hierofantul, gârbovit, de nepătruns.
Pe jumătate lămurit. Mut.
Îngrozit.
Catalina Proca
Comunități de corbi
„Ei bine”, spuse corbul. Ce facem mai întâi?
Dumnezeu, sleit de Creația Sa, trăgea la aghioase.
„În ce direcție?” spuse corbul, „Unde mergem prima dată?”
Muntele pe care corbul stătea era umărul lui Dumnezeu.
„Hai”, a spus corbul, „să discutăm situația”
Dumnezeu stătea întins, căscând, o matahală.
Corbul a rupt o îmbucătură și a înghițit-o.
„Se va oferi pe tavă acest secret digestiei
Sub acuzație dincolo de înțelegere?
(Aceea a fost prima batjocură.)
Totuși, e adevărat că s-a simțit mai puternic.
Corbul, hierofantul, s-a cocoșat, impenetrabil.
Pe jumătate luminat. Fără cuvinte.
(Înfricoșat)
Bogdan Prundeanu
Crow se împărtășește
“Ei bine,” spuse Crow, “Cu ce-ncep?”
Extenuat de Creațiune Dumnezeu sforăi.
“Încotro, încotro prima dată?” întrebă Crow
Șezând pe muntele ce era umărul Lui.
“Hai,” spuse Crow, “Să discutăm problema.”
În reverie Dumnezeu sta-ntins, un splendid hoit.
Crow smulse-o-mbucătură și-o-nghiți.
“Își va arăta fărâma asta taina mistuindu-se
La auzul Neînțelesului?”
(Fu primul gând ironic.)
Totuși, în adevăr, brusc simte că-i mai zdravăn.
Crow, hierofantul, gârbovit, nepătruns.
La jumătatea revelației. Amuțit.
(Îngrozit.)
Alisa Puia
Cioara Se Împărtășește
-Și, întrebă Cioara, ce facem mai întâi?
Dumnezeu, extenuat datorită Creației, sforăi.
- Unde mergem?,spuse Cioara, unde mergem mai întâi?
Umărul lui Dumnezeu era muntele pe care Cioara stătea.
-Vino, spuse Cioara, să discutăm problema.
Dumnezeu stătea întins, cu gura căscată, un imens cadavru.
Cioara smulse o bucățică și înghiți.
-Se va divulga acest cifru in fața digestiei
Auzind fără să poată înțelege?
(Aceasta a fost prima remarcă batjocoritoare)
Totuși, într-adevăr, se simți dintr-odată mai puternic.
Cioara, preotul, cocoșat, impenetrabil.
Pe jumătate luminat. Tăcut.
(Îngrozit).
Coralia Radu
Corbul se împărtășește
„Ei bine”, zise Corbul, “Ce vine mai întâi?
Dumnezeu, epuizat de Creație, sforăia.
„Încotro?” spuse Corbul, „Pe unde mai întâi?”
Umărul Lui era muntele pe care Corbul stătea.
„Haide”, spuse Corbul, „Să vorbim despre această situație.”
Dumnezeu zăcea, căsca prelung, un imens trup.
Corbul sfâșie o bucată și-o înfulecă.
„Se va dezlega acest cifru prin digerare
Dincolo de auz și rațiune?”
(Acesta a fost prima farsă.)
Însă, brusc s-a simțit mult mai puternic.
Corbul, hierofantul, împovărat, impasibil.
Pe jumătate luminat. Împietrit.
(Îngrozit.)
Lorena Alexandra Ranga
Cioara se împărtășește
Ei bine, spuse cioara, cu ce începem?
Dumnezeu, epuizat, sforăia.
Încotro? spuse cioara, pentru început, încotro?
Umărul Domnului era muntele pe care statea cioara.
Haide, spuse cioara, să discutăm situația.
Dumnezeu stătea întins, cu gura căscată, un stârv imens.
Cioara sfâșie o bucățică și înghiți.
Oare acest cod secret va fi spart în timpul digestiei
La auzul unor lucruri neînțelese?
(Aceea a fost prima glumă.)
Da, așa e, deodată se simți mult mai puternic.
Cioara, preotul, cocoșat, impenetrabil.
Pe jumătate iluminat. Mut.
( Îngrozit.)
Oana Romanescu
Comunitățile de ciori
-Ei bine, zise cioara, Ce urmează?
Dumnezeu, istovit de Creație, sforăia.
-Încotro, întrebă Cioara, încotro mai întâi?
Umărul lui Dumnezeu era muntele pe care ședea Cioara.
-Vino,zise Cioara, să discutăm situația.
Dumnezeu zăcea, cu gura căscată, ca un stârv uriaș/o carcasă uriașă.
Cioara sfâșie o bucată și o înghiți.
-Se va descifra totul prin digestie
Mai prejos de auz și mai presus de înțelegere?
(Aceasta a fost prima glumă.)
Da, într-adevăr, se simți de îndată mai puternică.
Cioara, asemenea unui hierofant, își aplecă privirea, de nepătruns.
Pe jumătate iluminată. Fără grai.
(Îngrozită.)
Raluca Rontea
Corbul se împărtășește
Ei bine, spuse Corbul, cu ce să încep ?
Dumnezeu, obosit cu crearea Lumii, sforăia.
Încotro, spuse Corbul, încotro prima dată?
Umărul lui Dumnezeu era muntele pe care Corbul stătea.
Haide, spuse Corbul, să discutăm situația.
Dumnezeu întins, un impresionant leș, căscă.
Corbul smulse o îmbucătură și o înghiți.
Oare se va divulga singur acest mister
Se va face auzit așa cum n-aș fi gândit?
(Aceasta fu primul său gând.)
Da, este adevărat, dintr-o dată se simți mai puternic.
Corbul, hierofantul, adus de spate, de neînțeles.
Pe jumătate dumirit. Rămas fără grai.
(Îngrozit.)
Diana Roșca
Comuniunea Ciorii
“Deci”, spuse Cioara, “Ce-i mai întâi?”
Domnul, epuizat de Creație, sforăia.
“Cum facem?” spuse Cioara, “Cum facem mai întâi?”
Umărul Domnului era muntele pe care Cioara sta.
“Vino”, spuse Cioara, “Să discutăm problema.”
Domnul sta întins, căscat, un cadavru măreț.
Cioara a smuls o gură și-a înghițit.
“Se va descifra acest cifru digestiei
După ce va auzi fără să înțeleagă?”
(Aceasta a fost prima glumă.)
Totuși, e adevărat, subit se simțea mult mai puternic.
Cioara, oficiantul, cocoșat, impenetrabil.
Jumate-iluminat. Fără grai.
(Îngrozit.)
Monica Rusu
Corbul se împărtășește
„Ei bine,” spuse Corbul. „Ce facem mai întâi?”
Dumnezeu, epuizat după Facere, sforăia.
„Încotro?” spuse Corbul, „Încotro să ne-ndreptăm mai întâi?”
Umărul lui Dumnezeu era muntele pe care stătea Corbul.
„Haide,” spuse Corbul, „Hai să analizăm situația.”
Dumnezeu zăcea, cu gura căscată, un leș imens.
Corbul sfâșie o îmbucătură și înghiți.
„Se va dezvălui acest cifru odată digerat,
Auzind dincolo de înțelegere?”
(Aceea a fost prima înțepătură.)
Totuși, e adevărat, se simți deodată mult mai puternic.
Corbul, hierofantul, împovărat, impenetrabil.
Pe jumătate luminat. Rămas fără cuvinte.
(Îngrozit.)
Simona Daniela Sanda
Corbul se destăinuie
- Deci, zise Corbul, cu ce încep?
Dumnezeu, epuizat după Creație, sforăi.
- Încotro, zise Corbul, încotro mai întâi?
Umărul lui Dumnezeu era muntele pe care stătea Corbul.
- Vino, zise Corbul, să discutăm problema.
Dumnezeu, zăcea cu gura căscată, ca un cadavru imens.
Corbul luă o îmbucătură și o înghiți.
‘Se va auto-descifra oare misterul prin mistuire,
Prin recunoaștere înainte de cunoaștere?’
(Acesta îi fu primul spirit.)
Și da, se simți brusc mult mai puternic.
Corbul, hierofantul, cocoșat, ermetic.
Semi-iluminat. Fără grai.
(Îngrozit.)
Cristina Mihaela Sandu
Spovedirea Corbului
‘Bine’, spuse Corbul, ‘Cu ce să începem ?’
Dumnezeu extenuat de atâta Creație, sforăia.
‘Cum ?’ spuse Corbul, ‘Cum începem ?’
Umărul lui Dumnezeu era muntele pe care Corbul stătea.
‘Vino’, spuse Corbul, ‘ Să discutăm problema.’
Dumnezeu stătea întins, cu gura căscată, un cadavru măreț.
Corbul și-a umplut gura cu o bucată și a înghițit.
‘Oare va fi acest cifru divulgat
Neauzit dincolo de neînțelegere ?’
(Aceea a fost prima glumă.)
Totuși este adevărat, dintr-o dată s-a simțit mult mai puternic.
Corbul, marele preot, căra necontenit.
Pe jumătate luminat. Fără cuvinte.
(Oripilat)
« Previous page 1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 |
11 | 12 | 13 | 14 | 15 | 16 | 17 | 18 | 19 Next Page »