TED HUGHES
Crow Communes
“Well,” said Crow, “What first?”
God, exhausted with Creation, snored.
“Which way?” said Crow, “Which way first?”
God’s shoulder was the mountain on which Crow sat.
“Come,” said Crow, “Let’s discuss the situation.”
God lay, agape, a great carcass.
Crow tore off a mouthful and swallowed.
“Will this cipher divulge itself to digestion
Under hearing beyond understanding?”
(That was the first jest.)
Yet, it’s true, he suddenly felt much stronger.
Crow, the hierophant, humped, impenetrable.
Half-illumined. Speechless.
(Appalled.)
Alexandra Sârbu
Cioara discută
- Ei bine, spuse Cioara, ce facem mai întâi?
Dumnezeu istovit după Facere, sforăia.
- Pe unde o luăm? spuse Cioara, pe unde o luăm mai întâi?
Umărul lui Dumnezeu era muntele pe care stătea Cioara.
- Haide, spuse Cioara, hai să vedem ce putem face.
Dumnezeu zăcea, cu gura căscată, un mare cadavru.
Cioara smulse o îmbucătură și înghiți.
- Se va revela acest secret prin digestie
Fiind auzit fără a fi înțeles?
(Aceea a fost prima vorbă de duh.)
Da, este adevărat, s-a simțit dintr-odată mult mai puternică.
Cioara – hierofant, cocoșată, de nepătruns.
Lămurită pe jumătate. Fără grai.
(Îngrozită.)
Alina Georgiana Sică
Conversațiile Corb
‘Ei bine,’ a spus Corb, ‘Ce se întâmplă prima dată?’
Dumnezeu, epuizat de atâta Creație, a sforăit.
‘Încotro?’ a spus Corb, ’Încotro prima dată?’
Umărul lui Dumnezeu a fost muntele pe care s-a așezat Corb.
‘Vino,’ a spus Corb, ‘Hai să discutăm situația.’
Dumnezeu s-a așezat, cu gura căscată, pe un cadavru mare.
Corb a smuls o îmbucătură și a înghițit.
‘Se va divulga acest secret digestiei
La auzirea neînțelesului?’
(Aceasta a fost prima vorbă de duh.)
Da, e adevărat, se simțea brusc mai puternic.
Corb, hierofantul, cocoșat, impenetrabil.
Pe jumătate iluminat. Fără grai.
(Înfricoșat.)
Stefania Sima
Cioara se confesează
“Ei bine,” zise Cioara, “Cu ce să-ncep?”
Dumnezeu, istovit de creație, sforăia.
“Încotro? ” Zise Cioara, “Încotro prima dată? ”
Umărul lui Dumnezeu era muntele pe care stătea Cioara.
“Vino, ” zise Cioara, “Hai să discutăm situația. ”
Dumnezeu întinse, căscând, un stârv imens.
Cioara înhăță o îmbucătură și o înghiți.
“Se va lăsa oare acest cifru digerat,
Auzind dincolo de înțelegere ? ”
(Aceasta a fost prima înțepătură)
Totuși, e adevărat, dintr-o dată se simți mai puternic.
Cioara, hierofanul, cocoșată, impenetrabilă.
Pe jumătate lămurită. Încremenită.
(Îngrozită.)
Irina Simion
Comuniunea Dumnezeu-Cioară
“Deci” spuse cioara ”Ce urmează?”
Dumnezeu, obosit după Facere, sforăia.
“Încotro?” spuse cioara ”Încotro mai întâi?”
Umărul lui Dumnezeu era muntele pe care Cioara stătea.
“Hai” spuse Cioara ”Să discutăm situația”
Dumnezeu cu gura căscată, un stârv.
Cioara rupse o bucată mare și o înghiți.
“Oare codul se va lăsa devorat de digestie
Auzind ceea ce e dincolo de orice înțelegere? ”
(Acesta fu primul act)
Deodată se simți mai puternică.
Cioara, de neînvins, preot înțelept.
Incomplet iluminată. Amuțită.
(Îngrozită)
Diana Spahiu
Comunitățile Corbului
“Ei bine”, spuse Corbul, “Mai întâi ce?”
Dumnezeu, epuizat după Facere, sforăia.
“Încotro?”, zise Corbul, “Încotro mai întâi?”
Umărul lui Dumnezeu se află sub muntele pe care stătea Corbul.
“Vino”, spuse Corbul, “Să dezbatem situația.”
Dumnezeu laic, cu gura căscată, un cadavru măreț.
Corbul rupse o îmbucătură și o înghiți.
“Se va auto-divulga acest cifru spre digestie,
Sub ascultarea ce vine după înțelegere?”
(Asta a fost prima glumă.)
Totuși, e adevărat, s-a simțit brusc mai puternic.
Corbul, hierofantul, cocoșat, impenetrabil.
Luminat doar pe jumătate. Tăcut.
(Înspăimântat.)
Cosmin Spătaru
Corbul se împărtășește
“Ei bine”, grăi Corbul, “Cu ce să -ncepem?”
Dumnezeu sforăia, epuizat în urma Creației.
“În ce direcție?” grăi Corbul, “Pe unde mai întâi?”
Umărul Domnului era muntele pe care ședea Corbul.
“Haide”, grăi Corbul, “Să vedem ce-i de făcut”.
Dumnezeu zăcea ca un stârv cu gura căscată.
Corbul smulse o-mbucătură și înghiți.
“Îmi va fi oare dezvăluit secretul în urma mistuirii,
Se va face auzit prin căi de neînțeles?
( Acesta-i fu primul gând )
Da, întocmai, deodată se simți crescând în puteri
Corbul, hierofantul, împovărat, impenetrabil.
Pe jumătate luminat. Înmărmurit.
(Oripilat)
Irina-Nicoleta Stama
Confesiunile Ciorii
“Ei bine”, spuse Cioara, “Ce urmează?”
Dumnezeu, obosit după Creație, sforăia.
“Încotro?”, spuse Cioara, ”Încotro mai întâi?”
Umărul lui Dumnezeu era muntele
Pe care stătea Cioara.
“Vino”, spuse Cioara, “Să vorbim
despre această problemă.”
Dumnezeu a așezat, cu gura căscată, un stârv mare.
Cioara a smuls o halcă de el și a înghițit-o.
“Se va lăsa acest mister dezvăluit de digestie
Auzind fără să înțeleagă?”
(Aceea a fost prima vorbă de duh.)
Da, este adevărat, deodată s-a simțit mult mai puternic.
Cioara, hierofantul, supărat, de nepătruns.
Pe jumătate luminat. Fără glas.
(Îngrozit.)
Cristiana Stanciu
Cioara se împărtășește
„Ei, bine”, zise cioara, „ce facem mai întâi?”
Dumnezeu, extenuat de atâta creație, sforăia.
„Încotro?”, zise cioara, „încotro mergem mai întâi?”
Umărul lui Dumnezeu era muntele pe care stătea cioara.
„Vino”, zise cioara, „Hai să discutăm situația”.
Dumnezeu zăcea cu gura căscată, ca un stârv.
Cioara rupse o bucată și o înghiți.
„Se va dezvălui acest cifru digestiei
Auzind fără a înțelege?”
(Asta a fost prima glumă.)
Da, este adevărat, s-a simțit dintr-odată mult mai puternică.
Cioara, hierofantă, cocoșată, de nepătruns.
Pe jumătate lămurită. Încremenită.
(Înspăimântată.)
Ramona Stănescu
Chemarea ciorii
„Deci,” a spus Cioara, „Ce facem mai întâi?”
Dumnezeu, obosit de Creație, sforăia.
„Încotro?” a întrebat Cioara, „Încotro mergem mai întâi?”
Umărul lui Dumnezeu era muntele pe care stătea Cioara.
„Vino,” a spus Cioara , „Hai să vorbim.”
Dumnezeu zăcea…un cadavru uriaș cu gura căscată.
Cioara a rupt o bucată mare și a înghițit.
„Se va lăsa pradă nulitatea asta digestiei auzului
Înainte de a fi înțeleasă?”
(Asta a fost prima glumă.)
Da, într-adevăr, deodată se simți mult mai puternică.
Ciora, hierofantul cocoșat impenetrabil.
Pe jumătate iluminat. Rămas fără cuvinte.
(Terifiat).
Cătălina Stoicescu
Corbul se împărtășește
„Ei,”, spuse Corbul, „cu ce să-ncep?”
Dumnezeu, epuizat de Creație, sforăi.
„Pe unde?”spuse Corbul, „Pe unde mai întâi?”
Umărul Lui era muntele pe care Corbul stătea.
„Vino”, spuse Corbul, „Haide să vorbim!”
Dumnezeu scoase, căscând, un stârv uriaș.
Corbul luă o îmbucătură și înghiți.
„Nimicul ăsta își va arăta mistuirea,
fără să-L aud sau să pricep?”
(Aceea-i fu prima vorbă de duh.)
Și totuși, așa-i, brusc se simți mai puternic.
Corbul, hierofantul, ghebos, impenetrabil.
Vag lămurit. Amuțit.
(Îngrozit)
Andra Ioana Stroe
Împărtășania Corbului
„Deci”, spuse Corbul, „Ce urmează?”
Extenuat după crearea lumii, Dumnezeu sforăia.
„Încotro?” spuse Corbul „Încotro mai întâi?”
Umărul Domnului era muntele pe care Corbul se așeză.
„Haide” spuse Corbul, „Hai să vorbim.”
Dumnezeu, uimit, își întinde corpul măreț.
Corbul smulge o bucată și o înghite.
„Oare secretul se va arăta prin digestie
Prin auz, dincolo de înțelegere?”
(Aceea era întâia batjocură.)
Și totuși, e adevărat, se simți mult mai puternic.
Corb, Hierofant, cocoșat, imdestructibil.
Pe jumătate iluminat. Mut.
(Îngrozit.)
Nicoleta Stroie
Corbul se destăinuie
„Ei bine,” spuse Corbu, „cu ce să-ncep?”
Dumnezeu, epuizat de Creație, sforăia.
„Încotro s-apuc?” zise Corbul, „Pe unde, mai întâi?”
Umărul Domnului era muntele pe care stătea Corbul.
„Haide”, insistă Corbul, „hai să vedem care e situația.”
Dumnezeu, cu trupu-i mare, căscă prelung.
Corbul înșfăcă o-mbucătură și-o-nfulecă.
„Va ieși oare la iveală secretul prin digerare,
Auzindu-se dincolo de orice înțelegere?
(Acesta i-a fost primul gând ascuns.)
Și totuși, adevărat este, dintr-odată se simți
mult mai puternic.
Corbul, hierofantul, împovărat, de nepătruns.
Pe jumătate lămurit. Rămas fără cuvinte.
(Oripilat.)
Liliana Ștefan
Cioara comunică
Ei bine, a zis Cioara, ce facem mai întâi?
Dumnezeu, epuizat după Creație, sforăia.
În ce direcție? a spus Cioara. Încotro apucăm mai întâi?
Umărul lui Dumnezeu era muntele pe care stătea Cioara.
Vino, a spus Cioara, să stăm de vorbă.
Dumnezeu era întins, cu gura căscată, un schelete enorm.
Cioară a rupt o îmbucătură și a înghițit.
Se va dezvălui acest cod prin digestie
Auzind ce e mai presus de rațiune?
(Aceea a fost prima vorbă de duh.)
Da, e adevărat, brusc se simți mult mai puternică.
Cioară, hierofant, cocoșată, impenetrabilă.
Pe jumătate luminată, fără grai.
(Îngrozită.)
Valentina Tache
Corbul se împărtășește
“Ei bine, spuse Corbul, cu ce să începem?”
Dumnezeu, istovit după Creație, sforăia dus.
„Încotro? spuse Corbul, pe unde o luăm mai întâi?”
Umărul lui Dumnezeu era muntele pe care stătea Corbul.
“Hai, spuse Corbul, să vedem cum stăm”.
Dumnezeu zăcea acolo, cu gura deschisă, un stârv uriaș.
Corbul sfâșie din el o bucată și o înghiți.
Se va revela taina Sa prin mistuire
s-ar face El auzit dincolo de ceea ce se poate înțelege?
(Aceasta fu prima lui vorbă de duh)
Da, ce-i drept, dintr-odată se simți mult mai puternic.
Corbul hierofantul, cocoșat, impenetrabil.
Pe jumătate lămurit. Amuțit.
(Înspăimântat.)
Andreea Tănase
Sfada corbului
„Ei bine?” zise corbul, „Cu ce să-ncep?”
Dumnezeu, istovit de Creație, sforăi
„Ce cale să urmez?” zise corbul. „Pe unde mai întâi?”
Umărul lui Dumnezeu era muntele pe care corbul se sprijinea.
„Hai”, zise corbul. „Să analizăm problema.”
Dumnezeu, cadavru vlăguit, căscă mirat.
Corbul înșfăcă o-mbucătură și-o înghiți.
„Se va lăsa acest cod descifrat prin mistuire
Lăsând să se-audă inimaginabilul?
(Acest gând îi trecu prin minte)
Da, chiar așa, brusc se simți mai puternic.
Corbul, hierofanul, împovărat, inaccesibil
Aproape lămurit. Mut.
(Înspăimântat)
Iulia Tănase
Cugetările Corbului
Deci, zise Corbul, ce facem întâi?
Domnul, istovit de atâta creație, sforăia.
Încotro, zise Corbul, încotro întâi?
Umărul Lui Dumnezeu era muntele pe care corbul sta..
Vino, zise Corbul, să chibzuim problema.
Dumnezeu sta culcat, uimit, ca un cadavru.
Corbul înșfăcă o îmbucătură și o-nghiți.
Dezvălui-se-vă acest cod digestiei,
Auzind dincolo de cunoaștere?
(Aceasta fu prima glumă.)
Deși, aievea-i, deodată se simți cu mult mai putincios.
Corbul, profetul, înconvoiat, impenetrabil.
Pe jumătate luminat. Amuțit.
Teodora Tănase
Împărtășania Corbului
“Așadar” spuse Corbul, “Cu ce ȋncepem?”
Dumnezeu, obosit de atâta Creație, fornăi.
“Ȋncotro?” spuse Corbul, “Ȋncotro, mai ȋntâi?”
Muntele pe care e odihnea Corbul era chiar umărul lui Dumnezeu.
“Haide”, spuse Corbul, “Să tratăm problema.”
Dumnezeu ședea, înmărmurit, un măreț cadavru.
Corbul luă o-mbucătură și ȋnghiți.
“Se va divulga oare taina când o voi consuma
Mai degrabă prin auz decât prin ȋnțelegere?
(Acesta fu primul renghi)
Și totuși, se simți ȋntr-adevăr mult mai puternic.
Corbul, hierofantul, curb și impenetrabil.
Pe jumătate iluminat. Fără grai.
(Consternat)
Diana Alexandra Teodorescu
Cioară se împărtășește
„Ei bine,” zise Cioară, „De unde să încep?”
Dumnezeu, epuizat după Geneză, sforăi.
„Încotro?” spuse Cioară, „Încotro s-o apuc?”
Umărul Domnului era muntele pe care Cioară se așezase.
„Haide,” zise Cioară, „Să vedem care-i situația.”
Dumnezeu, tolănit, căscă; un ditamai stârvul.
Cioară luă o îmbucătură și-o înghiți.
„Oare secretul se va dezvălui în timpul digestiei,
Oare îl voi auzi înainte să-mi dau seama?”
(Așa se amuză el inițial.)
Și totuși, era adevărat, se simți deodată mai puternic.
Cioară, hierofantul, copleșit, de neînțeles.
Pe jumătate lămurit. Înmărmurit.
(Îngrozit.)
Alexandra Toma
Comunele ciorii
„Ei bine”, spuse Cioara, „Cu ce-ncepem?”
Dumnezeu, epuizat după creație, sforăia.
„În ce fel?” a-ntrebat cioara, „În ce fel prima dată?”
Umărul lui Dumnezeu era muntele pe care cioara stătea.
„Haide”, a spus Cioara, „Hai să discutăm problema”.
Dumnezeu a-ntins în fața ei un leș imens.
Cioara a rupt din el un cioc plin și a înghițit.
„Oare acest cifru se va autodivulga înspre digestie?
Mai jos de auz și dincolo de înțelegere?”
(Aceasta a fost prima glumă.)
Totuși, e adevărat, ea s-a simțit subit mult mai puternică.
Cioara, hierofanta, s-a cocoșat impenetrabilă.
Pe jumătate luminată, Fără cuvinte.
(Îngrozită).
Iulian Daniel Trandafir
Corbul se împărtășește
,,Păi”, spuse Corbul, „Ce să facem mai întâi?”
Dumnezeu, epuizat din cauza Creației, sforăia.
„În ce parte?”, se întreba Corbul, „Unde să merg prima dată?”
Muntele pe care stătea Corbul era umărul lui Dumnezeu.
„Vino,” spuse Corbul, „Hai să lămurim situația.”
Dumnezeu zăcea cu gura căscată, ca o mortăciune imensă.
Corbul jupui cu gura o bucată și-o înghiți.
„Oare această taină va fi dezlegată prin digestie
Dincolo de auz și depășind cunoașterea?”
(Aceasta fusese prima scamatorie.)
Și totuși, se simțea într-adevăr dintr-odată mult mai puternic.
Corbul, hierofantul, țopăia, de nepătruns.
Pe jumătate iluminat. Fără să poată vorbi.
(Înspăimântat.)
Georgiana Tudose
Cioara vorbește
“Deci”, zise Cioara, “Ce facem mai întâi?”
Dumnezeu, ostenit de Creație, sforăia.
“Pe unde?”, zise Cioara, “Pe care drum mai întâi?”
Umărul Domnului era muntele pe care Cioara stătea.
“Haide”, zise cioara, “Hai să discutăm situația.”
Dumnezeu zăcea întins ca o mare carcasă.
Cioara sfâșie o bucată și o înghiți.
“Oare acest cifru se va dezvălui digestiei
La auzul celor dincolo de înțelegere? ”
(Aceea a fost prima glumă.)
Dar, e adevărat, subit se simți mult mai puternic.
Cioara, cocoșată, arhiereul de nepătruns.
Semi-iluminată. Mută.
(Îngrozită.)
Liana Tudosie
Cioara vorbește
“Deci”, zise Cioara, “Ce facem mai întâi?”
Dumnezeu, ostenit de Creație, sforăia.
“Pe unde?”, zise Cioara, “Pe care drum mai întâi?”
Umărul Domnului era muntele pe care Cioara stătea.
“Haide”, zise cioara, “Hai să discutăm situația.”
Dumnezeu zăcea întins ca o mare carcasă.
Cioara sfâșie o bucată și o înghiți.
“Oare acest cifru se va dezvălui digestiei
La auzul celor dincolo de înțelegere? ”
(Aceea a fost prima glumă.)
Dar, e adevărat, subit se simți mult mai puternic.
Cioara, cocoșată, arhiereul de nepătruns.
Semi-iluminată. Mută.
(Îngrozită.)
« Previous page 1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 |
11 | 12 | 13 | 14 | 15 | 16 | 17 | 18 | 19 Next Page »