Elena Dumitraşcu

Doar dacă...

Sunt ştearsă-n grandiosul vid,
Bucăţi de marmură stricată
Şi mă agăţ de-un singur chip,
La graniţa dintre real şi nălucire

                              Suspendată...

Şi te văd: un palid înger,
Mândru şi-n priviri cu fulger,
După stropi de curcubeu,
Iar în piept cu diavoli care ard
                             Amorul meu...

Şi te strâng ca o nebună,
Te sărut, de dor plângând
Şi se miră-n nori o lună,
În extaz, cum n-am murit,
                             Delirând...

Veşnice zvâcniri în tâmplă...
De-ai fi tu cel visător,
Cu privirea fixă, tâmpă,
Răzbunată, aş putea atunci,
                            Să mor...