Andrada Ganea-Vissarion

eu şi tu

tăcerea noastră îşi urca zâmbetul
către tâmplele lui Dumnezeu
întinşi pe şosea, la miezul nopţii,
făceam schimb de suflete şi morţi…
îmi iubeşti singurătatea
mai mult decât pe mine,
îţi iubesc tăcerea
mai mult decât pe tine…
întinşi pe şosea, la miezul nopţii, ardem, flăcări,
cu lumina întoarsă spre noi,
cerşind ani în plus,
cerşind stele în minus…
doar mâinile noastre se vor iubi,
doar buzele noastre
îşi vor aduna răspunsuri
doar în braţele tale
teama de „noi” va deveni trecut
doar în tine voi risipi cuvinte,
încremenite în zâmbet
căci tu şi numai tu
eşti singurul drog
care îmi urlă prin vene…