Andrada Ganea-Vissarion

Timp fără timp

astăzi, pentru câteva minute,
ceasul tău mi-a îmbrăţişat
încheietura,
ceasul tău cu mult mai tandru decât tine...
astăzi ţi-am urmărit toate mişcările,
ţi-am citit toate biletele,
ţi-am trăit toate vieţile
şi, desigur, ţi-am murit
toate morţile...
mi-am îndreptat privirea şi le-am zis la păsări îngeri
atunci, lucrurile-mi păreau altceva,
se lăsa noaptea peste pielea mea
care te iubea,
cu care te iubeai...
tu te mişcai graţios printre îngeri
şi-i strigai pe numele întreg,
ca la şcoală
doar ceasul tău se strângea,
se strângea,
peste încheietura mea
o înfăşura,
o sufoca,
cu mult mai tandru
decât tine...